Concurs Clujul Scrie…

Planeta nu se mai învârte. Timpul s-a oprit. Stă, așezat în liniște, undeva pe un petic de iarbă. Când se va ridica, o va face cu greu, cu grijă. Apoi, își va relua fuga. Iar noi ne vom relua fuga prin el.Nu îi observăm prezența decât când ne plângem că nu e destul pentru a rezolva...

„Am auzit marturii ale celor din spitale aflati in stare grava, care is revedeau viata si isi puneau o serie de intrebari despre felul in care au trait-o: daca au iubit destul, daca au facut bine in jurul lor, daca au lasat in urma lor ceva indeajuns de constructiv incat sa influenteze alte vieti.”

„Atunci când suntem bolnavi avem tendința de a deveni mai buni. La fel și pisicile. N-ați văzut că atunci când sunt bolnave sunt mai iubitoare, și parcă sunt nedezlipite de noi? Se simt vulnerabile, se simt slabe și au nevoie de cineva care să le protejeze și să le iubească...”

„O eructație sănătoasă va marca prima zi de „libertate”. Va fi și sunetul și mirosul și imaginea acelei zile, fiindcă atunci ți se va părea că mâncarea n-a mai fost niciodată atât de gustoasă și nici berea atât de rece. Nu e ca și cum până atunci nu vei mai fi mâncat sau...”

„O să trecem și peste necazul acesta cândva, mai devreme sau mai târziu. O să avem parte de un nou început și depinde de fiecare dintre noi cum va arăta acesta. Unii o să învețe câte ceva din toată distanțarea aceasta, alții o să continue în ignoranță și în nepăsarea..."

„Încep prin a spune că „lumea după COVID-19 ” va fi mai bună, oamenii o să aprecieze mai mult libertatea pe care o aveam înainte de această pandemie. În perioada în care stăm în izolare avem mai mult timp pentru noi înșine și pentru familiile noastre, fapt care ne va ajuta..."

„Moment de reflecție: Unu, două, 15 sau mai bine zis 21 de momente/zile în autoizolare. Natura s-a rugat pentru o „vacanță” fără invadatori, fără poluare, fără amprentă umană. A vrut să mai respire și ea. Și COVID19 a ascultat-o. Acum e mai multă liniște în păduri, în parcuri..."

„M-am trezit. Am avut un vis ciudat, parcă mă vedeam pe mine din afara corpului, că printr-o cameră de supravegheat. Stau întins pe pat, mă simt ușor ca un fulg de nea care abia a atins solul. Ușurat că a trecut. Ușurat că am reînviat sau am renăscut?"

„Un singur moment, în fiecare zi, îmi e de-ajuns. O clipă doar (să-mi amintesc) să o cuprind și să mă las cuprins de bucuria încă inocentă a frumosului din lume; să trag de plumburiile, însă strălucitoare draperii, și să văd întâile de soare raze cum inundă, mai zglobii, mai colorate...”

„Epidemia aceasta ne-a luat prin surpindere pe toți. Nu suntem încă nici în acest moment atât de pregătiți cum ar trebui să fim. Aceasta este cel mai grav, dar bineînțeles totul se va termina și atunci noi toți o să fim fericiți ..."

„Suntem simpli oameni și trăim zilnic în propria poveste, în propria rutină, rătăcind pe străzi aglomerate și încercând să ne antrenăm imaginația și gândurile cu noi activități. Considerăm viața socială o banalitate, ieșirile cu prietenii..."

Ora 06:45. Sună alarma. Mă ridic din pat și merg la baie sa mă spăl pe față să mă trezesc. Am o senzație stranie că ceva s-a schimbat. Nu realizez încă ce, pentru că nu mi-am băut cafeaua. Ajung în bucătărie și pornesc filtrul de cafea. Aceeași senzație ca ceva este schimbat...

Era odată o vreme când oamenii erau prea grabiți să se mai bucure de lucrurile care îi înconjurau și care îi țineau cu adevărat în viață. O vreme în care întrega lume era ghidată de legile nescrise ale puterii, ale supraviețuirii fără să mai conteze și dacă eram cu adevărat ...

Va fi o zi mult aşteptată şi da, va fi chiar 3 august: ziua când, după o primăvară marcată de moarte şi nu de revenirea la viaţă, voi ieşi din casă fără grija declaraţiei semnate şi datate, voi merge la cofetăria de la colţul străzii şi voi cumpăra un tort mare şi delicios; apoi voi merge la florăria preferată şi voi cumpăra 68 de trandafiri albi...

Fragmente din jurnalul de tinerete al lui David Marco Heifetz, primul presedinte al Eurafricii. 30 octombrie 2084. Ma aflu intr-o camera de hotel din Trialgo si in fata mea sta faimoasa Lea Eveto, activista de origine italo-romana care a zguduit lumea. Vestea despre evadarea ei spectaculoasa din Blocul 542 al UEPP (Unitatea Europeana...

Fără nicio îndoială coronavirus a intrat în limbajul cotidian, iar dacă ne-am duce în orice cătun și am întreba pe oameni dacă au auzit acest cuvânt, cu siguranță o majoritate covârșitoare ar răspunde afirmativ. În ceea ce privește știrile, sunt arhipline de cele mai fierbinţi și senzaționale noutăți despre virusul care ne amenință.

Cea mai utilizată întrebare din ultimul timp “CUM VA FI LUMEA DUPĂ COVID-19?” Răspunsurile sunt multiple, pentru că nu există unul corect sau greșit. Fiecare va resimți altfel perioada de după Covid-19 sau Coronavius ,mulți o să se bucure că au scăpat sănătoși de această perioadă, alții vor rămâne marcați, într-o oarecare măsură.

Totul e în continuă schimbare, iar eu nu am nici o idee cum va fi lumea după COVID19… Însă mi-am imaginat în detaliu cum sper să fie. În perioada aceasta de izolare, mi-am dat seama cât de puțin prețuim interacțiunile, ieșirile, natura, pe toți și tot din jurul nostru atunci când suntem pe pilot automat și avem totul la dispoziția noastră.

Pentru o viață sănătoasă, faceți mișcare cel puțin 30 minute pe zi! În sfârșit a revenit îndemnul la mișcare, după ce timp de mai multe luni, aceeași voce ne sfătuia să stăm acasă, să ne acoperim nasul și gura și să păstrăm distanța față de semenii noștri. Frica declanșată de acest dușman nemilos și nevăzut i-a făcut aproape pe toți...

Lumea se schimbă… se schimbă constant și fiecare experiență ne ghidează într-o oarecare direcție. Zilele în carantină ne-au învățat să ne adaptăm la un alt stil de viață, să ne cunoaștem mai bine, petrecând mai mult timp singuri sau cu familia. Se vorbește și despre o schimbare economică și o criză financiară...

Dar oare vom alerga spre cei dragi, carora le-am dus dorul sau ne vom porni spre noi destinatii, pentru a ne fixa noi tinte, pentru a avea din nou impresia ca suntem pe un drum si avem un scop? Cum ne vom raporta la aceasta perioada? Ne vom aminti ca a fost o perioada in care ne-am intalnit cu noi insine mai mult decat oricand...

O lectie de umilinta pe care nici o diploma nu ti-o poate certifica, asta traim acum. Viitorul se fabrica azi pentru ca niciun scenariu nu mai este plauzibil. Raman in picioare valorile simple: culegem ce-am semanat, tine aproape familia si putinii prieteni pe care ii ai, nu iti bate joc de mancare, nu risipi apa si energia...

Pe măsură ce zilele treceau, trebuia să se întâlnească, una câte una, cu toate fricile de care – începea să înțeleagă – fugise. Culmea era că, undeva în adâncul ei știa și o știuse dintotdeauna, dar această ”voce” fusese cel mai adesea redusă la tăcere în goana dătătoare de confort a vieții de dinainte.

Te întrebi uneori dacă fericirea nu e doar o bătaie de inimă la altă inimă. Mereu vor fi momente între noi în care cuvintele nu-și vor găsi locul, sau altele în care noi nu vom avea loc de cuvinte. Și în același timp tăcerea uneori vorbește atât de frumos când două inimi...

Îmi e dor de Olguța. Un an, cinci centrimetri în plus și aceași căciulă spălăcită, îmi bat de zor la ușă. Îi deschid? Însă vocea poznașă, înfometată de audiență, își deschide singură. „-Dianaaa, virusul! Să îți spun un secret…am avut și eu!” Cea mai mare provocare după Covid? Să (ne) deschidem din nou.

Omenirea a reușit de fiecare dată să se ridice și să o ia de la capăt. De aceea suntem astăzi aici, pentru că au existat alți eroi printre strămoșii noștri. Și de aceea vom reuși și noi. Cred că în natura noastră umană avem puțin din natura păsării Phoenix, avem puterea de a renaște.

Vom putea merge pe la vecini sau sa mergem la o plimbare impreuna cu prietenii. Vom fi bucurosi pentru ca vom putea petrece timpul cu atii. Chiar daca pana acum ni s-a parut un lucru obisnuit, sa mergi cu prietenii undeva sau sa mergi pe la vecini, si nu ne gandeam ca nu o sa avem ca nu o sa avem vreodata voie sa facem asta...

Am învățat să învăț. Am învățat că eu nu sunt nici mintea mea și nici corpul meu. Ele, împreună, sunt o mășină cu ajutorul căreia eu călătoresc prin viață, însă eu sunt sufletul. Eu văd, eu aud, eu simt. Astăzi sufletul meu e natură.

Când suntem bolnavi mergem la doctor. Dar când Pământul e bolnav la cine să meargă? Nu are pe nimeni. E adevărat că din când în când mai înghite ceva medicamente de prin spațiu, meteoriți mici, însă nu-i suficient. Ar merge...

În momente ca acestea în care libertății noastre i se impun anumite limite, ne dăm seama că începe să iasă la iveală copilul din noi. Și asemeni copiilor, când ni se spune ‘’nu ai voie să…’’ suntem tot mai tentați să facem acel lucru. În cazul...

Domnește o liniște de catedrală peste Cluj. Pentru clujeni, această liniște ar trebui să fie o desfătare, ce ține departe, într-un colț, aglomerația din intersecții din timpul festivalurilor sau a perioadelor de admitere. Această liniște e dorită, dar, în același timp, e ciudată. Odată cu ea, s-au instalat confuzia, panica...

E interesant cum, atunci când citești întrebarea propusă în titlu, mintea îți generează un scenariu aproape instantaneu. Mai interesant este că în acest scenariu, lumea este ilustrată măcar la fel de bună precum era înainte de epidemie. Într-un flash al imaginației revezi străzile, terasele, mall-urile, parcurile, oamenii...

20 mai… pot liniștit să merg prin Cluj fără ca Poliția să fie peste tot și să îmi fie frică de ei. Pot face poze la toate clădirile fără să am o declarație în care e bifat: ”asigurarea de bunuri care acoperă necesitățile de bază ale persoanelor”. Ei nu ar înțelege necesitatea mea de a face poze…

„Ne-am visat iar fluturi, dar cu aripi de mătase, care se mulează pe curenții de aer reci sau calzi. Metamorfoza o să fie completă când jocul o să pornească din nou, cu o grafică mai bună, o poveste și mai intrigantă, plină de provocări efervescente. O să ne luam răgaz pentru mirosit flori, trimis scrisori, aerisit camerele, expediții...

Perioada prin care trecem, prin ea însăși, conduce la durere; o suferință cu care învățăm să trăim și pe care trebuie să o acceptăm ca făcând parte din noi înșine/însene. În momentul în care timpul, prin scurgerea lui, pare-se că se descompune, rămânând la jumătate, agitația interioară poartă cu sine cheia nevrediniciei.

„Vom uita cum am stat în casă și am așteptat să luăm o gură de aer și să ne bucurăm de priveliștea frumoasă. Vom uita cum ne-a făcut să ne simțim tot acest timp. Ne vom urma cursul urât cu sute de grătare, abuzul animalelor și defrișările pădurilor. Sper doar pentru acei, o mână de oameni deschiși și realiști, că vor...

„Cu siguranță că lumea nu va mai fi la fel și multe lucruri se vor schimba. – oamenii vor continua să folosească spirt și geluri antibacteriene în ritmul în care folosesc astăzi. – statele vor impune măsuri foarte dure fermelor de animale, în ceea ce privește igiena. Iar părțile din animalele sacrificate, care nu pot fi folosite în...

Astfel, atitudinile oamenilor privind revenirea la tabieturile firești, începând de la o simplă strângere de mână și până la destinderea într-o atmosferă bahică în cadrul unui eveniment organizat, vor varia. Unii se vor bucura de prima îmbrățișare oferită unei persoane dragi ca și cum ar fi prima, alții vor fi cuprinși...