Meditație post-apocaliptică | Concurs „Cum va fi lumea după Covid-19?”

de | | 3 Minute

Meditație post-apocaliptică

Cum va fi lumea după Covid-19? Iată o meditație post-apocaliptică:

Venea zilnic la mine. Ea îmi povestea ce s-a mai întâmplat prin sat și pe la școală. Eu o ascultam la citit și îi dădeam de mâncare. Olguța: un metru și-o intenție, cu veșnicul fes roz-spălăcit îndesat pe cap.

– Du-te, nu știi că avem restricție?

– Olguța…mergi acasă! Nu vezi că am închis ușa?

– Iar ai venit? Mergi și stai la tine în curte, nu mai ai voie să stai la noi. Corona Virus, știi? Mergi acasă că te îmbolnăvești.

Și ne-am îmbolnăvit noi. De prea puțin soare. De depresie și uneori de plictiseală. De dor, de frică și de xerodermie acută cauzată de atâta alcool sanitar și dezinfectant improvizat.

Un an mai târziu și încă îmi e frică…

De strângeri de mână, de clanțe publice, de cozile din Kaufland și de luat străini la ocazie. Mi se strânge inima la fiecare ambulanță oprită pe stradă. La fiecare rugăciune pentru cineva drag bolnav. La fiecare strânut al omului de lângă mine.

Un an mai târziu orașul e altul: de la iama de verde în crăpăturile trotuarelor altădată gri, la păsările ce-mi intră în parbriz când virez în intersecții. Locații goale, în care se simte încă forfota unui 2020 timpuriu, au atârnat în vitrine ”DE ÎNCHIRIAT”. În zări? Vârfuri muntoase la orizont, ne-alungate încă de zmogul timid ce-și reintră în drepturi. Pe străzi? Mai multe biciclete. În case? Mai multe aparate aburinde de făcut pâine, ce funcționează și post-apocaliptic. În școli? E liber la leapșa și la îmbrățișări pentru doamna învățătoare. În tribunale? S-au înmulțit cererile de divorț, de când au realizat că singurătatea e mai tolerabilă în unul decât în doi.

Satul s-a schimbat și el: refugiații cu case la țară au umplut curțile de flori, iar livezile curățate atent abia așteaptă să vină septembrie. În două luni, bunica a trecut de la telefon pentru seniori, la smartphone, cont de Facebook, WhatsApp și întâlnire săptămânală pe Zoom cu enoriașii bisericii locale. Producătorii autohtoni au căștigat teren în fața marilor lanțuri de magazine: abonamentele săptămânale de legume și fructe de sezon rămân valabile și după ieșirea din izolare. Mătușile și-au reluat băncile din fața ogrăzilor, iar copiii terenul de fotbal de la marginea satului. Sunt la fel ca înainte, doar puțin mai recunoscători pentru binecuvântarea lui ”împreună”.

Un an de zile mai târziu sunt mai conștientă. De anotimpuri, bătăi pe umăr și zâmbete din ochi. Mai conștientă că nu am nevoie de mult, dar am nevoie de esențial. Că nu timpul este problema, ci prioritățile. Că ne-am crezut prea mult timp stăpânii galaxiei, și am crezut că merităm tot ceea ce era, defapt, un dar…

Un an de zile mai târziu îmi e dor.

Îmi e dor…

De plimbări spontane printr-un centru vechi aglomerat. De vizite de rutină la medic. De provizii cu prezumție de nevinovăție care se aranjează direct în cămară. De nunți îmbulzite la care singurele locuri mai aglomerate decât restaurantul sunt inimile celor doi.

Îmi e dor de uși deschise.

Îmi e dor de Olguța. Un an, cinci centrimetri în plus și aceași căciulă spălăcită, îmi bat de zor la ușă. Îi deschid? Însă vocea poznașă, înfometată de audiență, își deschide singură.

-Dianaaa, virusul! Să îți spun un secret…am avut și eu!

Cea mai mare provocare după Covid?

Să (ne) deschidem din nou.

Autor: Gava Mădălina


Articol înscris în Concurs Articole: „Cum va fi lumea după COVID-19?” | Clujul scrie.
Avem premii generoase de la partenerii noștri:

Detalii despre premii găsiți aici. Perioada de înscriere este 2 – 19 aprilie 2020Toate articolele înscrise în concurs pot fi găsite aici: Concurs Clujul Scrie.