Visul | Concurs „Cum va fi lumea după Covid-19?”

de | | 3 Minute

Visul

M-am trezit.

Am avut un vis ciudat, parcă mă vedeam pe mine din afara corpului, că printr-o cameră de supravegheat.

Stau întins pe pat, mă simt ușor ca un fulg de nea care abia a atins solul. Ușurat că a trecut. Ușurat că am reînviat sau am renăscut? Nu sunt sigur. A trecut peste noi toți, încet cu o viteză ce creștea exponențial și simțeam ușor, ușor că pierd tot ce am avut: timp, relații, liniște, siguranță, libertate, legătură cu cei dragi….dar s-a terminat!

A fost ca un profesor, care ne-a oferit o lecție de viață. O lecție care din păcate unora le-a fost fatală, dar care pentru alții a fost acea pagină lipsă dintr-o carte pe care nu au avut ocazia s-o citească și s-o învețe. O pagină despre care nici nu știam că existăsau poate cândva demult știam câte ceva, dar cu timpul am uitat.

S-a sunat de ieșire. S-a terminat acea oră, care a fost relativă în timp și spațiu, în care am învățat să apreciem, să iubim, să respectăm și să ne bucurăm de lucrurile mărunte, să ne mulțumim cu ce avem, să apreciem natura, să simțim fiecare strâns de mână. Să nu mai umblăm cu capul aplecat și să observăm lumea din jurul nostru. Am învățat că nimic nu ni se cuvine. Am învățat că cele mai mari bucurii sunt ascunse în lucruri mărunte care nu costă bani, care nu se pot cumpăra.

Acum mă bucur că pot strânge mâna cu vecinul nostru, nenea Ionică, când ne intersectăm pe palier și nu stăm la 2 metri distanță, schimbând doar două saluturi cu teamă că poate careva dintre noi este purtător.

Acum mă bucur că pot ieși să alerg fără mască, fără acea declarație în buzunar care, pentru mine, moral, a fost ca o ganteră de câteva kile care mă trăgea tot mai jos și mai jos.

Mă bucur mai mult că am petrecut atât de mult timp alături de soția și copilașul nostru de 1 an și 2 luni și mă simt liniștit că nu am pierdut momentele acelea prețioase pe care foarte mulți dintre noi le pierd când sunt 8-9 ore plecați departe de casă pentru a face rost de acei ”verzișori” cu care până la urmă nu poți cumpăra acele momente pierdute.

Ne bucurăm împreună de părinții noștri pe care-i criticam înainte pentru orice lucru care nu ni s-a părut a fi logic în creșterea nepotului lor. Acum avem puterea să le lăsăm libertatea să facă cum pot ei mai bine.

Acum totul s-a schimbat! Foarte multe lucruri în bine.

Natura răsuflă ușor, a luat și ea o pauză din poluarea cruntă care o distrugea și o intoxică de câțiva zeci de ani încoace. Totul e mai verde, parcă și cerul e mai albastru ca oricând.

Oamenii zâmbesc. Stau mult mai prost financiar ca oricând, dar totuși zâmbesc. Foarte mulți s-au regăsit. Nu toți…din păcate nu toți. Sunt care și-au pierdut familia, pentru că și-au dat seama că stau cu un necunoscut/necunoscută în casă. Pentru că au început să se cunoască, să se recunoască.

Lumea e cum ar fi trebuit să fie din totdeauna. Mai sinceră, mai fericită, mai umană, mai verde, mai……că într-un vis….vis…vis..vis..

Ce se întâmplă? Mă văd pe mine din afară corpului, ca printr-o camera de supravegheat.….mi-e cald…transpir…

M-am trezit!

Autor: Módi Levente-Barnabás


Articol înscris în Concurs Articole: „Cum va fi lumea după COVID-19?” | Clujul scrie.
Avem premii generoase de la partenerii noștri:

Detalii despre premii găsiți aici. Așteptăm cu drag articolele voastre » perioada de înscriere este 2 – 19 aprilie 2020Toate articolele înscrise în concurs pot fi găsite aici: Concurs Clujul Scrie.