Reverie | Concurs „Cum va fi lumea după Covid-19?”

de | | 3 Minute

Reverie

Stare de reverie…

Te-ai întrebat vreodată cum învață păsările să zboare? Te-ai gândit cum vom învăta într-o zi să fim din nou împreună? Primii noștri pași din noua noastră viață vor semăna cumva cu primele încercări de a zbura din cuib ale unui pui de pasăre? La început temători, puțin reținuți, vom evita pericolele, alegând distanțe mai scurte pentru aceeași destinație: o imbrățișare.

Te-ai întrebat unde dispar visele atunci când te trezești sau când ieși din starea de reverie? Unele vise nu dispar niciodată, ba chiar unele dintre ele zboară, la fel ca păsările. Au fost zile în care uneori am avut senzația că nimic nu mai are rost, că tot ce e frumos se poate termina într-o clipă. Apoi am simțit că niciodată nu poate fi prea târziu pentru a lăsa primăvara să-ți înflorească în suflet visele… risipite, ele se-ntorc mereu să te regăsească.

E o perioadă încărcată și la propriu și la figurat…

… o perioadă plină de întrebări făra răspuns

… o perioadă în care vorbim mai mult ca oricând cu noi înșine

… o perioadă în care orice ți se pare la fel de imposibil cât pare de posibil

… o perioadă în care ti-e dor de normalitate

Te întrebi uneori dacă fericirea nu e doar o bătaie de inimă la altă inimă. Mereu vor fi momente între noi în care cuvintele nu-și vor găsi locul, sau altele în care noi nu vom avea loc de cuvinte. Și în același timp tăcerea uneori vorbește atât de frumos când două inimi sunt prinse în ritmul acelorași sentimente. Uneori mă gândesc că noi mereu așteptăm ca viața să ne ofere surprize, dar poate chiar viața noastră ar putea fi surprinsă de felul în care i-am putea risipi așteptările.

Ai tendința să aștepți mereu să treacă timpul, pentru a veni o altă zi, o altă lună, un alt anotimp, alte timpuri

…poate e mai bine să învățăm să apreciem fiecare zi, să găsim în fiecare anotimp ceva frumos. Nu pot spune că-s mai fericită, dar poate sunt mai puțin nefericită atunci când reușesc să fac asta. Chiar nu îmi mai pasa în ce anotimp mă trezesc dimineața.

La începutul lunii martie, într-un balcon, doi porumbei și-au făcut cuib, în care vor avea grijă de puii care vor ieși din ouă nu peste mult timp. Vom învăța să zburăm din nou, împreuna?

Fiecare dintre noi e doar un punct gri dintre miliardele de puncte din Univers. Tu îti creezi punțile de legătură cu alte puncte gri, pentru a-ți colora viața. Eu cred că ai nevoie doar de emoție pentru a simți cât de frumoasă este viața. Nu-ți lăsa sufletul gol de emoție. Lasă-ți inima să bată nebunește și emoțiile să te cutreiere. Atunci vei simți din nou că totul conteaza. Nu trebuie să fii neapărat genial sau să ieși în evidență. Majoritatea suntem mediocri. Și asta e ceva normal. Dar pentru cineva, chiar dacă e departe de tine acum, tu ești special. Nu uita asta.

Un punct mare gri care insistă să vadă viața în roz.

Autor: Ionela Gocan


Articol înscris în Concurs Articole: „Cum va fi lumea după COVID-19?” | Clujul scrie.
Avem premii generoase de la partenerii noștri:

Detalii despre premii găsiți aici. Perioada de înscriere este 2 – 19 aprilie 2020Toate articolele înscrise în concurs pot fi găsite aici: Concurs Clujul Scrie.