Mereu neschimbat indiferent de curent sau virus | Concurs „Cum va fi lumea după Covid-19?”

de | | 3 Minute

Mereu neschimbat indiferent de curent sau virus

Fără nicio îndoială coronavirus a intrat în limbajul cotidian, iar dacă ne-am duce în orice cătun și am întreba pe oameni dacă au auzit acest cuvânt, cu siguranță o majoritate covârșitoare ar răspunde afirmativ. În ceea ce privește știrile, sunt arhipline de cele mai fierbinţi și senzaționale noutăți despre virusul care ne amenință. Da, într-adevăr știrile caută senzaționalul și prezintă drama unora în speranța de a naște, asemenea scriitorilor greci, adevărate drame.

La fel și eu aș putea nota un scenariu tragic, care prevestește după pandemie, o nouă epocă, care va naște noi civilizații și prin urmare, cei care trăim acum, privim înspre o distopie. Cu toate acestea, povestea mea este diferită.

Preliminar, aș dori să mărturisesc că celor pasionați de istorie, dar nefiind absolvenți de istorie, le place enorm să se joace cu ideea ce ar fi fost dacă. În schimb, istoricilor, în propriul sens al cuvântului, le este permis să se întrebe ce va fi?. Însă, cred că totuși pentru a primi un răspuns cât de cât realist, trebuie să-l subînțelegem și să ne învârtim în jurul acelui dacă. Căci evident, nu putem da un răspuns la întrebarea ce va fi, cum va arăta lumea după coronavirus, ci doar să expunem o poveste.

Astfel, povestea mea începe pe data de 15 martie, când la o întrunire familială, am observat primele semne ale distanțării sociale. În zilele ce au urmat, am început să-mi croiesc o povestire distopică despre o nouă epocă, în care oamenii se vor distanța, din cauza colapsului economic și a pierderilor umane, vor suferi… Mi-am imaginat că în câțiva ani vom asista la o nouă epocă în care tehnologia devine vitală.

Cu toate acestea, în urma ordonanței 4, a trebuit ca și eu, asemenea multor confrați ai mei, să mă refugiez la țară. Ca să am puțină libertate de mișcare și de creație. Scăparea mea era echivalentă cu o evadare. O evadare nu doar din bloc, ci și din lumea coronavirusului…

Acum că stau pe scările din faţa casei și privesc spre sat, văd doar o uliță liniștită, așa cum poate vedea și Blaga. Oamenii, e drept, se refugiază, se protejează, stând mai mult acasă. Cu toate acestea nu emană agitație, ci calm, calmul ce poate fi regăsit doar la țară. Nu stau toată ziua închiși cu știri care mai de care deprimante, ci ies și privesc lumea neschimbată, văd că natura renaște, iar ordinea naturii nu s-a schimbat.

Prin urmare, mă întreb cum va arăta lumea după coronavirus? Eu mă întreb care lume, aceea agitată și disperată a orașului sau aceea calmă și răbdătoare a satului?

Nu putem vorbi de o singură lume, nici acum, nici după coronavirus. Nu îmi pot închipui că există o singură lume, cum nu a existat niciodată. Eu cât am crescut la țară, am văzut o lume în schimbare, bineînțeles, dar oamenii au rămas la fel de calmi și răbdători, plini de speranțe într-o lume mai bună.

Acum că stau și privesc, nu doar spre uliță, ci și spre viitorul satului nostru, nu văd o distopie, nu văd un viitor întunecat, nu văd decât calm, păsare, ascultare și supunere în fața naturii. Văd că omul înțelege că natura se poate răzbuna, că ceea ce producem este vital, că trebuie în continuare să ne producem hrana și să respectăm tradițiile, dar să nu fim inconștienți și fundamentaliști… să ascultăm de ce ni se zice și să nu facem după capul nostru. Cum s-a păstrat omul satului, neatins mii de ani, așa se va păstra și după acest inamic interior.

Autor: Varga István Attila


Articol înscris în Concurs Articole: „Cum va fi lumea după COVID-19?” | Clujul scrie.
Avem premii generoase de la partenerii noștri:

Detalii despre premii găsiți aici. Așteptăm cu drag articolele voastre » perioada de înscriere este 2 – 19 aprilie 2020Toate articolele înscrise în concurs pot fi găsite aici: Concurs Clujul Scrie.