Vechea Primărie din Piața Unirii nr. 1 | Clădirile Clujului
Un reper mai exact pentru a localiza centrul orașului Cluj nici că s-ar putea găsi. În Piața Unirii la numărul 1, clădirea vechii Primării se integrează cu ușurință în peisajul lumii orașului contemporan.
Pare că nimic nu s-a schimbat prea mult din vremea altor veacuri: locuitorii orașului îi vizitează zilnic holurile și încăperile, alți citadini îi admiră fațada, alții îi iau ca reper monumentalitatea atunci când își dau întâlnire în centrul urbei. Clădirea este într-adevăr un veritabil simbol al Clujului și, mai mult decât atât, un etern simbol al justiției cetății.
A fost odată un oraș liber…
Coborând în timp o găsim la fel de măreață ca acum. Istoria clădirii vechii Primării, cum i se spune în limbaj colocvial, se leagă intim de istoria Clujului. Începuturile acestei istorii se află în secolul al XIV-lea atunci când statutul de oraș liber regesc, conferit prin diploma regală emisă în august 1316 de către regele Ungariei, Carol Robert de Anjou,
a oferit Clujului o serie de privilegii între care și dreptul de a se autoguverna și de a avea pecete proprie. Din acest punct de vedere, existența unei instituții dedicate chestiunilor de guvernanță locală a fost o necesitate.
50 de maxime și proverbe în latină
Istoricii îi confirmă vechimea, atestând-o documentar în secolul al XVI-lea, timp în care pe locul acesteia se afla vechea clădirii a Casei Consiliului, care reprezenta forul administrativ al orașului. Aici, la parterul clădirii, refăcută în anul 1650 în stil renascentist, se adunau centumvirii pentru a dezbate chestiunile urbei, iar la etaj – senatorii. Deosebit de atractive erau blazoanele celor șapte orașe libere regești ale Transilvaniei așezate pe frontispiciul edificiului.
Lângă blazoane puteau fi văzute, de asemenea, 50 de maxime și proverbe în latină, un soi de cod de comportament civic menit să asigure și să vegheze la bunăstarea urbei. Istoricii mai vorbesc despre existența unui turn cu clopot care avea funcția de a-i anunța pe locuitorii orașului despre execuțiile care aveau loc în piața centrală.
În anul 1798, un incediu devastator distruge clădirea Consiliului, iar în 1826 un cutrem aduce prejudicii ireparabile clădirii. Ca urmare a acestui fapt se ia hotărârea ridicării unui edificiu mai mare, mai încăpător și mai rezistent pentru a servi nevoilor administrative ale orașului aflat în continuă expansiune. Însă, lipsa fondurilor și chestiunile privind proprietatea terenului pe care urma să se realizeze extinderea amână demararea construcției noului ansamblu al Consiliului până către anul 1843. Noul edificiu, o realizare a arhitectului Anton Kagerbauer, a fost conceput în stil romantic fiind considerată una dintre primele construcții din România în Rundbogenstil.
Iulian Pop, primul primar român al Clujului
Un fapt interesant este că la construcția noului edificiu au fost folosite cărămizile recuperate de la vechile construcții – vechea clădire a Consiliului, Casa Parohială, Biserica Unitariană, demolate în acea perioadă, dar și de la zidurile orașului. În curtea interioară au fost amplasate blazoanele aristocrației: marile familii nobiliare ale Clujului și principii Transilvaniei.
Noua instituție a fost inaugurată pe data de 16 septembrie 1845 în cadrul unui ceremonii fastuoase care a antrenat întreaga comunitate urbană.
Károly Haller, Géza Albach, Gusztáv Haller și Iulian Pop sunt doar câteva nume cu rezonanță, cu o contribuție majoră în dezvoltarea Clujului.
De numele lui Iulian Pop, avocat de profesie, primul primar român al Clujului, numit în această funcție în ianuarie 1919 se leagă inaugurarea Universității Românești din Cluj ,,Dacia Superioară” (astăzi Babeș-Bolyai), inaugurarea statuii Lupa Capitolina, construcția ,,Podului Traian” peste Someșul Mic, modernizarea străzilor și a școlilor orașului.
Astăzi, pe pereții clădirii Primăriei vechi se află o placă comemorativă care ne amintește de personalitatea și realizările primarului Iulian Pop.
Sursă bibliografică: Ioan Ciorca, Palatele clujene și clădirile de patrimoniu, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2017.
Articole recomandate:
- Vizavi de Urania, la Astoria, pe strada Horea. Dacă clădirile Clujului ar putea vorbi…
- Sinagoga Neologă de pe strada Horea sau despre destinul tragic al comunității evreiești din Cluj
- Câteva capodopere ale arhitecturii Art Nouveau | #ClădirileClujului
- Clădirea de pe str. Republicii: Filiala Cluj a Academiei Române reabilitată
- Palatul Rhédey din Cluj: „casa cu lanțuri” devenită sală de teatru
- 10 palate în Cluj: descoperim clădirile istorice ale orașului (Partea I)
- Palate în Cluj: alte 12 clădiri istorice ale orașului (Partea a II-a)
- Castelul Kornis (cu inorogi) sau despre poveștile care rămân nemuritoare
- Castelul Rákóczi-Bánffy din Gilău: istorie, memorie, realitate
- Vizită la casele nobililor transilvăneni: Castelul Bánffy din Bonțida
- Vizită la casele nobililor transilvăneni: Castelul Bánffy din Răscruci
- „Făcut-am castelul acesta…” » Câte castele sunt în Cluj?
- Castele în Cluj: 9 locuri din județ unde ruinele rezistă (încă)
