Momentul culminant al sejurului tomnatic – Off-road spre Lumea Pierduta ( V )
..si simt verdele crud cum imi strapunge existenta pana in cele mai tenebre ascunzisuri umane. Ritmul scade sub ,,nivelul marii”, iar eu inspir LIBERTATEA.
Cultura romana (sederile boeme ale lui Blaga), combinatia de misticism mioritic si tehnici moderne de vindecare (Vindecatorul din Apuseni – reflexoterapeutul Lazea), lectia de istorie (mandra cetate Bologa) reprezinta un off-road spiritual la care ,,te supune” Valea Draganului – Comuna Poieni.
…si acestea nu erau totul!
Pe cand crezusem ca am trecut prin toate starile de bucurie, veselie, curiozitate si surprindere, familia Morar ne-a intrigat cu o invitatie de off-road (de data aceasta cu masina Pensiunii Morar) pe culmile Vaii Draganului.
Astfel avea sa inceapa aventura!
Drumul ne-a purtat dincolo de cortina Vaii Draganului. Am lasat in urma spectacolul celor zilnice. Ne-am desprins din stransoarea invizibila si inabusitoare a preocuparilor si am patruns curiosi catre o alta Lume.
Ne astepta!
Isi pregatise ,,straierele de duminica” si vibra nerabdatoare ca ,,fata mare la maritis”. Covorul de iarba proaspat cosita ne facuse loc de cinste pentru a privi inspre Dansa. Lumea Pierduta, era guvernata de alte legi, nepamantesti. Padurile de stejar si fag se impleteau armonios cu brazii de un verde captivant. Pe alocuri isi facea loc vazduhul. Statea impozant inaintea Lumii,. Aceasta nu se dezvaluia oricui, doar celui care privea cu ochii sufletului si cu simtul aplecat spre frumos.
Miraculoasa priveliste. Era un moment care sfida legea timpului lui Einstein si reinvia parca titlul romanului lui Marcel Proust – ,,In cautarea timpului pierdut”. O priveam pentru ultima data, desi stiam ca nu avea sa fie un ,,ramas bun” si mai degraba un ,,la revedere” cert.
Drumul era in coborare. Deoadata acesta a cotit la stanga, indreptandu-ne agale spre Barajul Dragan – Floroiu. Insa inainte de a ajunge la destinatie, am fost intampinati de o forfota iesita din peisaj – ,,piata” de ciuperci. In fiecare sezon de primavara si toamna, la cotitura care dadea dintre Coasta spre Barajul Vaii Draganului, se strang ,,recoltele” de ciuperci. Furnizorii cumpara de la rromi si romani ciupercile culese cu atentie pentru a le vinde mai apoi catre marii producatori atat din Romania cat si din Europa (in special Italia).
Deznodamantul – Barajul Dragan
Ne-am continuat aventura pe drum in jos. Discutand despre ,,piata de ciuperci” , deodata a aparut de dupa brazi Barajul. Era splendid. Cu cat ne apropiam mai mult de acesta, cu atat devenea tot mai mare. Am parcat langa blocul de beton inalt care ne-a instigat la catarare. De sus, Barajul Dragan – Floroiu era ca un ,,nai gigant de beton” supus la fortele incredibile ale raului Dragan si Sebesel. Daca la suprafata apa era de o calmitate fara cusur, la adancime lacul exercita presiuni incredibile asupra placilor de beton si piatra ale barajului.
O stare de beatitudine parca ne-a indus intr-o transa specifica locului. Aerul puternic ne-a curatat inima de impuritati, iar privelistea ne-a limpezit ochii de ,,orbeasca lume a consumului excesiv”.
Picurii cadeau suvoi…iar noi ne-am trezit la realitate! Si timpul avea din nou valenta – era timpul sa ne intoarcem acasa.
Astfel, calatorule pregateste-ti sufletul si bocancii. Draganul te asteapta!
Redactor: Monica Gavrilă
Fotograf: Iosif Miclăuș, Robert Paul Igna
Articol inclus in proiectul Clujul Văzut Altfel. Pentru mai multe detalii despre comuna Poieni, click aici. Multumim voluntarilor pentru culegerea informatiilor, fotografii si text.
Întregul sejur al Monicăi, îl puteți parcurge aici:
I. GENEZA
II. Prietenia Iubu – Blaga. Final de saptamana boem
III. Vindecatorul Apusenilor din Satul Hodisu
IV. Cetatea Bologa
V. Off-road spre Lumea Pierduta (Deznodamantul: Barajul Dragan)
