GENEZA ( I )
,,La inceput a fost Cluj.com”
– Cristian Matos –
Draga cititorule,
Inainte de a gusta din randurile descriptive ale unei lumi uitate, vreau sa iti deleg o sarcina de a te descatusa de toate cele zilnice si de a privi cu cu ochii sufletului catre ,,Izvorul care tainic curge” (Lucian Blaga) …
Porneam de dimineata buna (Ardealul are o alta notiune a timpului; ,,dimineata buna e lesne la ora 7”) spre ceea ce avea sa fie una dintre cele mai interesante si captivante experiente ale vietii mele. Cu ochii impaienjeniti dadeam tarcoale la privelistile care insoteau drumul European E60 si parca ceva din peisaj imi promitea un ,,ai sa vezi tu mai incolo”!
Parca starea de somnolenta ratacitoare lasa loc unei stari de incitare subtila cand deja facusem la stanga, inainte de Ciucea, si treceam de calea ferata spre podul care avea sa fie ultima urma de realitate.
Cu fiecare suta de metri parcursa, starea de incitare crestea. Lumea de dincolo de pod era dintr-o poveste de demult spusa. Casele adunate ale satului din Valea raului Dragan aveau un aer ospitalier si aduceau aminte de satul arhaic descris in Amintiri din Copilarie a lui Creanga. Primul gand cand am intrat in contact vizual cu satul Valea Draganului a fost acela de a ma elibera de stransura incaltarilor si de a zburda din masina pe drumurile pietruite si demult uitate.
Desi soseaua care strabate satul de la sud la nord si de la est la vest este intr-o stare impecabila si sustine viteza oricarei masini turistice in zona, pare ca voia sa ne tina intr-un suspans continuu. Ma zvarcoleam pe scaunul din spate al masinii in incercarea de a suprinde cat mai multe cu ochiul. Gospodarii multiple se succedeau ca intr-un alai de nunta, pregatite de modernitate pentru a gazdui cat mai multi oameni. Cu toate ca modernitatea isi facea simtita prezenta, nici unei asezari din Vale nu-i lipsea casa parinteasca care statea la loc de cinste in curtea larg desfasurata.
Treceam de primarie si pensiuni multiple si dintr-o data in lateralul stang se inalta ca un nor alb ce leaga pamantul de cer – Biserica din Valea Draganului. Impunatoare prin inaltime, Biserica farmeca prin zidurile sale frumos reconditionate creand o atmosfera divina in jurul ei. In noapte, ea statea neclintita in fata ,,Raului”, fiind un strasnic pazitor al Vaii.
Drumul se bifurca ducandu-ne spre adapost. Motorul s-a oprit si noi la fel in fata uneia din cele mai frumoase pensiuni ale zonei. Denumita dupa familia de gospodari care au dat suflet peretilor pensiunii – CASA MORAR a devenit pentru doua zile caminul magic al Vaii Draganului.
Si asa avea sa inceapa magia unui sejur tomnatic in comuna Poieni – Valea Draganului…
Redactor: Monica Gavrila
Fotograf: Călin Precup
Articol inclus in proiectul Clujul Văzut Altfel. Pentru mai multe detalii despre comuna Poieni, click aici. Multumim voluntarilor pentru culegerea informatiilor, fotografii si text.
Întregul sejur al Monicăi, îl puteți parcurge aici:
I. GENEZA
II. Prietenia Iubu – Blaga. Final de saptamana boem
III. Vindecatorul Apusenilor din Satul Hodisu
IV. Cetatea Bologa
V. Off-road spre Lumea Pierduta (Deznodamantul: Barajul Dragan)
