Superstiții și tradiții pascale din Transilvania

de |

Superstiții și tradiții pascale din Transilvania

Sărbătorim Sfintele Paști de peste două mii de ani și menținem tradițiile vii, comemorând sacrificiul făcut pentru noi. În fiecare an ne dorim să fim mai buni și să ne dezvoltăm frumos, acumulând toate învățămintele pe care ni le-a dat anul precedent.

Oamenii se schimbă dar tradițiile dăinuie de sute de ani, sau cel puțin se nuanțează pe fiecare zonă în parte. Paștele are aceeași semnificație pentru credincioși însă se sărbătorește diferit, în funcție de cultura și civilizația comunităților etnice. În Transilvania, biserica ortodoxă și greco-catolică se întrepătrunde cu cea catolică și reformată.

Diversitatea obiceiurilor și tradițiilor de Paști de la noi, derivă din liberalismul religios al secolului XVII-lea, când s-au recunoscut toate religiile națiunilor locuitoare ale principatului. Pregătirea Paștelui începe cu un post , menit să purifice trupul și sufletul.

sawrad

Biserica catolică și cea ortodoxă calculează diferit data Paștelui însă odată la câțiva ani, Paștele se sărbătorește împreună. Anul acesta paștele catolic și cel ortodox se sărbătoresc în 16 aprilie. Credincioșii au modalități inedite de a sărbători acest eveniment important. Enumerăm mai jos câteva dintre obiceiurile pascale care s-au păstrat și în zilele noastre:

În gospodării, toată lumea se pregătește pentru marea sărbătoare. Veșminte noi, case văruite și împodobite, pământul arat și semănat și o gamă largă de mâncăruri specifice: pască, drob de miel, ouă umplute, cozonac, ciorbă și friptură de miel etc.

Încondeierea ouălor sau vopsirea lor este un alt obicei pascal semnificativ. Oricare ar fi modalitatea de decorare pe care o alegeți pentru ouă, ciocnitul lor se face după un anumit ritual. Persoana mai în vârstă dintre cele două care se încumetă la duelul în cauză, ciocnește capul oului ținut în mână de cealaltă persoană. Rostind : “Hristos a Înviat !”, se va răspunde cu: „Adevărat a Înviat!”.

Pasca este un preparat tradițional ce își păstrează locul de cinste pe masa îmbelșugată. Un soare umplut cu brânză de vaci și stafide, sfințit și uns cu ou – un desert demn de sărbătoarea Paștelui.

O altă tradiție păstrată, este obiceiul stropitului sau udatului. Acest obicei se practica și la familiile nobiliare din Transilvania însă la sfârșitul secolului XIX-lea a început să se desprindă de mediul urban și să se mute la sat. Adoptat în amintirea evreilor care au stropit cu apă adepții lui Isus ce aduceau vestea Învierii, obiceiul a luat alte forme în zilele noastre. Apa a fost înlocuită de parfum iar flăcăii din sate se adună în grupuri și merg la fete acasă, întrebându-le părinții dacă primesc cu udatul:

„Am fost într-o padure verde, am văzut o viorea albastră, care stătea să se ofilească. Îmi dați voie să o stropesc?”

După ce stropesc fetele cu parfum, băieții sunt răsplătiți cu ouă roșii, prăjituri și băutură.

În Transilvania bradul se împodobește și de Paște: sâmbătă seara, băieții împodobesc brazii cu panglici colorate și la lăsarea întunericului se strecoară în curțile fetelor de măritat, agâțându-le brazii la poartă. Crenguțele împodobite primite reprezintă astfel un ritual de curtare a fetelor nemăritate.

korzo.association

Un obicei asemănător din județul Cluj, este acela în care familia împodobește o creangă de pom, pentru ultimul membru decedat. Crenguța se împodobește cu bomboane și covrigi, fiind dusă la biserică și sfințită. Darurile sfințite de pe crenguță se oferă copiilor și oamenilor săraci iar creanga este dusă pe mormânt. Întregul ritual simbolizează legătura dintre cele două lumi.

Postul dinaintea Paștelui incriminează comportamentele necorespunzatoare, generând tradiții precum briscălitul. Acest obicei cu scop moralizator, pedepsește feciorii care au încălcat morala satului.

Obiceiurile din perioada Paștelui au rolul de purificare, înnoire, comemorare a persoanelor pierdute și apropierea de divinitate. Membrii familiei de adună laolaltă și se spală pe față cu apa din vasul în care s-a pus un ou roșu, un bănuț de argint și o crenguță de busuioc.

dranae17

Cu siguranță sunt multe alte tradiții care așteaptă să fie transmise generațiilor următoare. Nu ierarhizăm aceste obiceiuri pe zone de proveniență, fiecare comunitate are superstiții și tradiții care o fac unică. Identitatea unui popor se încheagă tocmai prin aceste obiceiuri, care ne adună de prin toate părțile lumii și ne trezesc sentimentul de acasă.

Fie ca…anul acesta să nu mai primiți aceleași mesaje plicticoase, trimise la toată lista, ci să aveți parte de interacțiuni adevărate, cu oameni dragi, alături de care mențineți tradițiile vii și creați amintiri noi.

Loredana Giță, redactor Cluj.com

foto: Instagram: levyx7, sawrad, korzo.association, dranae17


Comentarii