O perspectivă asupra comunei Ciucea
Text: Bogdan Lucian
Fotograf: Codruța Georgescu
Situată în vestul județului Cluj, pe Drumul European E60, localitatea Ciucea e adeseori considerată drept cel mult încă un reper pe hartă, marcând jumătatea drumului dintre Cluj-Napoca și granița cu Ungaria. Mulțumită proiectului „Clujul văzut altfel”, ce ne-a permis să explorăm mai îndeaproape comunele și satele cele mai însemnate ale județului, am avut plăcerea să constatăm că lucrurile nu stau neapărat așa și chiar avem ce vedea la Ciucea, mai mult decât arhicunoscutele parcări de TIR-uri și standurile cu souvenir-uri tradiționale de la marginea drumului.
Cunoscută în vechime și sub numele de Ciucia, sau Csucsa în maghiară, localitatea a fost înființată, după toate aparențele, în secolul al XVI-lea, cea mai veche biserică (purtând hramul Mântuirii) datând din anul 1575. În prezent, există la Ciucea trei biserici, una ortodoxă, una reformată, precum și biserica ortodoxă din incinta mănăstirii de maici.
La Ciucea locuiesc, conform datelor de la cel mai recent recensământ, 1547 cetățeni, dintre care 96% sunt de etnie română. Media de vârstă este una destul de ridicată, cifrându-se în jurul valorii de 50 de ani; cel mai tânăr locuitor al comunei a fost botezat tocmai în zilele colectării datelor pentru proiectul de față (13 septembrie 2014), iar cel mai vârstnic este un nonagenar, cu o stare de sănătate prea precară pentru a mai fi fost intervievat.
De numele localității Ciucea se leagă indisolubil personalități marcante ale culturii și politicii românești, dar și maghiare: de departe, cea mai binecunoscută figură e cea a poetului Octavian Goga (1881-1938), care a ocupat portofoliul de prim-ministru în anii 1937-1938, dar și cea a unuia din cei mai reputați poeți de limbă maghiară, Ady Endre (1877-1919). Mai recent, întâlnim personalitatea criticului literar Dan Brudașcu (născut la Ciucea în anul 1951), membru al Camerei Deputaților în perioada 2001-2004.
Caracterul poetic al locuitorilor Ciucei e vizibil și în poreclele cât se poate de mucalite atribuite unor săteni: îi întâlnim pe Dumnezeu, Îngerașul, Zeu’, Stăpânul, dar și pe Ursu’, Zinger sau Pătrunjel.
În ceea ce privește activitatea economică, ne-am aștepta ca, fiind vorba de o localitate rurală, principala ocupație să fie agricultura; vom constata însă că la Ciucea lucrurile nu stau neapărat așa: numeroși locuitori preferă să fie integrați în fluxurile economice globale, având locuri de muncă la Cluj-Napoca sau Oradea, făcând naveta cu trenul sau luând autostopul (în acest scop contribuind și amplasarea localității pe șoseaua E60).
De altfel, și unele din produsele locale cele mai valoroase sunt destinate mai degrabă pieței globale decât consumului imediat: numeroși locuitori practică apicultura, dar și culesul ciupercilor. Iar dacă un ciucean primește cca. 2 euro pentru un kg de ciuperci de bună calitate, în Franța sau Italia acestea sunt comercializate cu valori de până la 10-12 euro.
Dezvoltarea economică a localității a permis introducerea apei curente și, cel puțin parțial, a canalizării. Iar dacă accesul la curentul electric nu mai e de multă vreme o problemă, unele vestigii ale unor vremuri trecute încă subzistă: în localitate nu există conducte de gaz, încălzirea realizându-se prin arderea lemnelor. Discutând cu localnicii, am aflat, de exmplu, că necesarul unei familii pentru o lună de iarnă este de cca. 10 mc lemne.
În comună funcționează două școli și grădinițe, câte una la Ciucea și în satul adiacent, Vânători, educația fiind asigurată până la nivel gimnazial (clasa a VIII-a). Totuși, în condițiile în care numărul elevilor e destul de redus, la ciclul primar învățământul e organizat în sistem simultan (fiind reunite clasele I+II și, respectiv, III+IV).
Deși din punct de vedere al vieții civice, comuna mai are de evoluat, activitatea ONG-urilor fiind încă slab reprezentată în zonă și neavând loc o sărbătoare periodică de tipul „Fiiilor Satului”, e de remarcat faptul că se organizează relativ des evenimente la Căminul Cultural, acestea animând viața comunei. Și, desigur, nu putem ignora cârciumile satului, veritabile locuri de întrunire și depănare a poveștilor, cel mai cunoscut astfel de așezământ fiind cel de la răspântia E60 cu drumul spre Vânători, ce poartă inspiratul nume de „La colțul vesel”.
Turiștii care vor dori să petreacă una sau mai multe nopți la Ciucea vor putea alege să se cazeze în condiții excelente, moderna pensiune de 3***, Perla Ardealului, cu o capacitate de 10 camere duble, așteptându-și oaspeții la capătul vestic al localității.
De aici, în câteva minute cu autoturismul sau pornind într-o scurtă plimbare, putem vizita domeniul Goga, ce include castelul omonim, emblematica structură cunoscută drept casa de pe stâncă, Mausoleul Iubirii soților Goga (Octavian și Veturia), casele albe, folosite pentru oaspeți, dar și mânăstirea aflată pe terenul acestei proprietăți. Proprietatea a fost achiziționată de familia Goga în anul 1920, soții Octavian și Veturia locuind aici până la moarte (survenită în 1938 și, respectiv, în 1979).
Să precizăm că o parte a domeniului inițial aparținuse Bisericii Reformate, astfel că, după ce partea de pe versant a fost achiziționată de soții Goga, Veturia a dorit să-i păstreze destinația religioasă. Astfel, în anul 1939 a fost adusă aici, din județul Sălaj, o biserică de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, aceasta urmând a deservi mânăstirea de maici.
Întrucât Veturia Goga i-a supraviețuit 41 de ani soțului său, ea a fost cea care s-a ocupat de transformarea castelului într-un muzeu dedicat operei și biografiei lui Octavian Goga, Muzeul Memorial „Octavian Goga” fiind inaugurat în anul 1967. Veturia a rămas o persoană puternic implicată în comunitate, chiar și în prezent numeroși ciuceni amintindu-și de „Gogoaia”.
Dincolo de acest obiectiv definitoriu pentru Ciucea, putem face și unele plimbări pe dealurile învecinate, Hârșu, Pleș sau Busuioaca. Sau, dacă vremea ține cu noi, ne putem scălda în locul cunoscut drept Răstoaca, de pe Crișul Repede.
Dacă o luăm la pas ceva mai departe, cca. 5 km spre est, ajungem la Vânători (Egeriste, în limba maghiară), sat aparținător comunei Ciucea și locuit în prezent de cca. 130 familii.
Dacă biserica din Vânători a fost sfințită abia în anul 1911, se pare că originile satului trebuie căutate cu mult în urmă, aici căsătorindu-se revoluționarul Nicola Horea Ursu (1731-1785).
Conform datelor furnizate de Parohia din Vânători, rezultă că locuitorii acestuia fac pe deplin cinste numelui localităţii: satul a dat nu mai puţin de 23 de eroi în Primul Război Mondial şi 56 în cel de-al doilea.
Să mai amintim că biserica din Vânători a fost restaurată şi resfinţită în anul 1980; până în 2004, a funcţionat doar ca o afilie a Parohiei din Ciucea, sfânta liturghie fiind săvârşită aici abia o dată la trei duminici. Începând cu anul 2004, aceasta devine parohie de sine stătătoare, slujba fiind oficiată duminică de duminică; în anul 2011, au fost demarate lucrările şi pentru o casă parohială.
Acestea ar fi, în linii mari, elementele care au făcut ca şederea noastră la Ciucea să fie una deopotrivă agreabilă – precum orice evadare din tumultul oraşului – cât şi instructivă: am descoperit lucruri noi, interesante, despre o destinaţie pe care înainte o priveam cel mult ca pe un punct de tranzit. In consecinţă, putem aprecia că proiectul „Clujul văzut altfel” şi-a atins scopul de a ne determina să descoperim şi unele faţete nevăzute ale localităţilor din preajma noastră.
Articol inclus in proiectul Clujul Văzut Altfel. Pentru detalii despre Ciucea, click aici.
