Artistul Altfel: Mimo Poetul, dincolo de mască. ,,Cel mai greu este să mimezi tristețea”
Pe Mimo Poetul l-am întâlnit târziu, conjunctural. Îl văzusem în câteva fotografii care imediat ne-au stârnit interesul pentru omul și personajul sau personajul și omul care pozau împreună în aceeași imagine. Dincolo de imagine, există, în general, această fascinație pentru viețile altor oameni și, mai ales, pentru viața celor pe care îi vezi deseori, care au devenit ,,persoane publice”. Ne place să căutăm dovezi că suntem asemănători. Pornind cu această idee în gând, ne-am convins cât suntem de asemănători cu Tavi, tânărul care l-a construit pe Mimo Poetul. Zâmbește des, emană energie pozitivă și căldură umană, bea cafea, plătește facturi, aleargă dintr-un colț al orașului într-altul, muncește mult și are puțin timp liber.
Tavi ca om
,,Eu ca om? Cine sunt eu? Sunt un artist nebun, aș putea să spun. Sunt nebun în sensul că oricine, ori de câte ori mi-a spus că nu o să pot să fac ceva, m-am încăpățânat atât de tare încât să pot să fac acel ceva… Să-mi demonstrez mie că pot să fac asta. Eu să nu pot să fac asta?! Trebuie să pot să fac asta! Oricine poate să facă orice. Eu de ce nu pot să fac asta?! Sunt implicat în tot felul de proiecte, de diferite culori, de la festivaluri la proiecte video și foto, divertisment. Am încercat și stand-up.”
,,De toate!”
,,Eu am venit în Cluj pentru o facultate, pentru (specializarea, n.r.) Cinematografie, din cadrul Facultății de Teatru și Televiziune, în 2012. Nu erau locuri pentru mine, pentru că eu sunt basarabean care a făcut liceul în România și erau locuri doar pentru basarabeni cu studiile liceale finalizate în Moldova. Și nu aveam loc pe acolo… Am făcut altceva un an doar ca să aștept anul următor ca să pot să mă înscriu… Cumva, din acest motiv am ales Clujul și l-am îndrăgit, l-am iubit… Aveam două opțiuni: București sau Cluj. În București am stat nouă ani, când eram mic, și nu am rămas neapărat foarte satisfăcut de oraș și am spus: hai să încerc ceva nou. Singura opțiune bună rămasă era Clujul. Era un oraș, totul nou… Și a ieșit ceva.”
,,…Tind să cred că de când am venit la Cluj m-am transformat și m-am schimbat eu ca om: m-am maturizat, cu toate că nu par, știu, dar felul în care văd lucrurile, felul în care vorbesc, mă comport, activitățile pe care le desfășor, cercul de oameni… Toate acestea s-au adunat de când am venit în Cluj.”
Ce îți place cel mai mult în Cluj?
Fără ezitare răspunde: oamenii!
,,Doamne, iubesc oamenii din Cluj. În general vorbind, pentru că peste tot găsești oameni faini și oameni mai puțin faini, să zicem, dar în Cluj cumva ăștia faini sunt în majoritate și nu știu dacă aș fi rezistat să încep proiectul Mimului în alt oraș. Nu cred!”
Cum s-a transformat Tavi în Mimo?
,,Dintr-un proiect al studenției, să zic. Eram la cămin și cumva am încercat să găsesc o variantă prin care să câștig niște bănuți. Nu știam ce să fac, nu știam cum să fac, dar am vrut să adun o anumită sumă de bani într-un anumit termen. Cea mai la îndemână opțiune era să iau câte un leu de la diferiți oameni, ca să adun suma respectivă. Un leu era ușor de obținut… și m-am gândit ce aș putea să fac eu pentru un leu? Ok, aș putea să scriu o poezie, dar parcă tot ceva nu-mi ieșea… apoi mi-am amintit de Mim și am spus să transform totul într-un act artistic. Și așa a apărut proiectul ,,Poezie cu un leu”. Acela a fost începutul. Mi-a plăcut teribil de mult ceea ce am reușit să fac și am început să dezvolt Mimo ca personaj, Mimo ca personalitate.”
Dacă ar fi să-i facem o descriere…
,,Este mult mai elegant. În primul rând nu o să reacționeze niciodată negativ la nimic pentru că fiind personaj scopul lui este să înveselească. Nu va avea atitudinea pe care eu o am în anumite cazuri. Dacă eu, de exemplu, m-aș putea enerva pe cineva, el nu o să facă asta niciodată, va transforma totul într-un act și o să rezolve situația în stilul său. Nu vorbește, comparativ cu mine. E amuzant, e atrăgător.”
De la un băiat cu tricou negru la pesonajul cu pălărie și sacou
,,La început Mimul era un simplu băiat cu un tricou negru, fără pălărie, cu un machiaj ieftin pe față. Ieftin pentru că nu aveam un contur, nu știam să fac chestia asta. Era pur și simplu un băiat cu tricou negru, cu machiaj pe față, care se plimba pe străzile Clujului, care se strâmba. Nu aveam un scenariu clar pe care să îl aplic în anumite situații, nicidecum. Ulterior am ajustat costumul, încă lucrez la costum și vreau să îl schimb complet, machiajul, felul în care reacționez în diferite situații, acum am adunat foarte multe scenarii și le aplic în funcție de ceea ce se întâmplă, de ceea ce am în față, în funcție de oameni. Mai pui mana pe cărți, înveți puțină psihologie, ca să îți dai seama până unde poți să mergi cu o glumă, dacă trebuie să te apropii de un om să glumești sau mai bine să îl lași să treacă pe lângă tine neobservat. Sunt niște chestii de finețe, aș zice, pe care le înveți în timp. Nu ai cum să pornești cu ele la drum.”
O experiență plăcută
,, Cu fiecare om totul este diferit, chiar dacă am anumite scenarii în cap reacția omului îmi schimbă mereu ,,filmul”. Oamenii reacționează diferit față de ceea ce gândesc și ce mă aștept eu. Intuiesc cumva ce vor face ei, dar niciodată 100%. Și atunci cu fiecare om este ceva diferit. În mare parte oamenii reacționează pozitiv la ceea ce fac… Cea mai amuzantă chestie pe care am vrut demult să o fac, pe care am văzut-o la un clovn în Barcelona, era să opresc un autobuz, să îi dau ștergătoarele jos și s-o fac pe toreadorul cu autobuzul. Asta îmi doream să fac. Și eram odată în față la Central, am văzut că vine autobuzul, am întins mâna. Cred că erau 10 centimentri între mâna mea și parbriz. Am tremurat până s-a oprit, am văzut că s-a oprit, mi-am tras aer în piep, i-am dat ștergătoarele jos, am făcut câțiva pași în spate și… m-am transformat în toreador. Șoferul a intrat în joc. Toți oamenii din autobuz râdeau, șoferul râdea, oamenii de pe stradă râdeau. Mașinile s-au oprit. Și eu încet făceam pași în spate și o făceam pe toreadorul și autobuzul încet-încet venea în față. A fost epic. Eram Mim. Mă simt împlinit că am făcut asta.”
Cel mai aiurea lucru care i se poate întâmpla unui Mim
,,Am prins o ploaie torențială și mi-a curs machiajul.”
De unde își ia Mimo energia?
,,O să sune ciudat ceea ce urmează să spun, dar nu este energia mea. În primul rând, nu avem voie să avem energie comună. Poate eu am o zi mai puțin plăcută, că m-am trezit cu două-trei facturi pe care nu le-am vrut, că m-am certat cu cineva de dimineață și aceasta nu este neapărat cea mai bună încărcătură emoțională pe care să o transmiți. Și atunci Mimul are propria sa energie, are propria sa încărcătură emoțională. Eu sunt doar cu fizicul pentru că el nu îl are. În momentul în care Mimul are machiajul pe față este el, este pozitiv, are energia sa, este dispus să facă oamenii fericiți. Sunt complet detașat de personaj, ceea ce este cel mai greu lucru la început, dar cel mai minunat lucru ulterior.”
Jocul de-a Tavi și de-a Mimo. Cum te detașezi de personaj?
,,În principiu, îți impui. Îți impui faptul că ești un personaj, faptul că ești altcineva decât ești tu. Renunți la activitățile și obiceiurile tale și te adaptezi la obiceiurile sale (ale personajului, n.r.). Nu mănânc, nu fumez, nu mă aude lumea vorbind, nu mă vede făcând lucruri pe care eu le-aș face… Regula de bază este să nu ieși din personaj niciodată, indiferent de situație.”
,,Cel mai mult mult îmi place la Mim energia. Energia pe care o primesc de la oameni, când îi vezi că râd, când îi vezi că se bucură, când știi că un om cu care ai interacționat va merge acasă și îi va spune soțului, soției întâmplarea amuzantă cu Mim-ul. Nu totul, dar au fost cinci minute în care l-am scos din lumea sa și l-am înveselit puțin. Acele cinci minute îi vor rămâne în memorie multă vreme.”
,,Cel mai neconvențional spațiu? Străzile din Cluj, acolo și-a început activitatea Mimul, după care am trecut în sfera evenimentor publice și private, festivaluri, tot felul de activități publice din Piața Unirii, din parc, autobuze. Au fost multe. Evenimente mari, de exemplu, TEDx Cluj, unde, în 2017, am prezentat evenimentul împreună cu Iv cel Naiv, Poetul Anonim – el vorbea și eu mimam ce auzeam… iUmor, multe… Mimul a făcut mai multe decât mine.”
Cartea sau cum faci tot pentru un prieten bun
,,Da, am avut lansarea pe 1 aprilie, și nu a fost o glumă. Când eram în clasa a IX-a am început să adun poeziile pe care le-am scris până atunci și prin clasa a X-a aveam deja poezii pentru o carte. Îmi doream să scot o carte de poezii. Era nebunia mea. În clasa a XI-a am scos prima carte, într-un tiraj mic, erau vre-o 350 de cărți. Le-am vândut vara când lucrasem ca ospătar, la mare. Când a apărut Mimo Poetul a zis că trebuie să aibă și el o carte, că trebuie să demonstreze cumva că este poet. Din acea carte am făcut o selecție, ceea ce mi s-a părut decent, că restul erau copilărisme. Am ajustat, am reambalat, am redactat. Am făcut apoi o selecție din ceea ce am scris ulterior. Cumva toată această selecție am făcut-o cadou Mimului. Faci totul pentru un prieten bun.”
Marii actori și inspirația
,,Sunt mai multe personaje din străinătate care mă inspiră, pe care le-am studiat și le-am urmărit, despre care am citit cam tot ce se poate citi. Jim Carrey, Rowan Atkinson, Robin Williams, mai puțin cunoscuți de la care m-am inspirat ar fi Jigalov din Rusia, care a câștigat premiul pentru cel mai bun clovn la Monaco. El are anumite momente care îmi plac.”
Momentul în care îți dai seama că tu nu ai probleme…
,,Atâta timp cât îți impui să trăiești o stare, reușești să redai și emoția. Dar dacă ar fi să o numesc… cred că este tristețea. Pentru că și atunci când prezint tristețea, oamenii se amuză. Nu aș putea să transmit tristețe cu adevărat… Am fost pus în situația de a transmite tristețe, dar nu am vrut. Eram la un spital, unde erau internați copii cu probleme oncologice, erau cu perfuzii, nu mâncau singuri, erau intubați, erau micuți. Am intrat câte patru în salon, doar atâția aveam voie. M-am așezat la marginea unui pătuț și în acel moment o fetiță m-a prins de deget. A fost momentul în care mi-au dat lacrimile. M-am uitat la ceilalți colegi pentru că nu doream să transmit tristețe. Acela a fost un moment greu… După aceste momente ajungi acasă, îți dai jos machiajul și îți dai seama că nu ai probleme, că tu nu ai nicio problemă.”
Planuri viitor – Nimic de zis
,,Vrea să lanseze, din toamnă, un vlog tematic, pe partea de mimă. Am adunat mult material video și acum sunt în curs de editare. Ca un hint, Mimul va merge la Masa Tăcerii a lui Constantin Brâncuși. Mă tentează să-l văd DJ pe Mim, mai ales pentru un silent party. Lucrez la un spectacol, de o oră și ceva. Sper să-l fac de o oră jumătate. Spectacolul se va numi ,,Nimic de zis”.
Mimo îl recomandă pe Mimo
,,Mimul este recomandat în orice situație. Dacă te simți bine, te vei simți mai bine. Dacă te simți aiurea, te vei simți spre mai bine. Poate să facă cunoștință cu orice categorie de vârstă, dar recomandarea este să fii peste 10 ani. Copiii sub 10 ani au nevoie de lucruri audio-vizuale care să le capteze atenția, doar vizualul nu îi ajută, nu înțeleg mima… E fain să te în întâlnești cu el și atunci când te întâlnești cu el, fă-ți o poză.”
Facebook » Mimo Poetul
Instagram » Mimo the Poet
Articol inclus în categoria Artistul Altfel
