Valea Drăganului, colț de liniște și pace
Redactor: Cheța Lavinia Denisa
Fotografi: Călin Precup, Mihai Bârsan, Iosif Miclaus
Articol inclus in proiectul Clujul Văzut Altfel. Pentru mai multe detalii despre comuna Poieni, click aici. Multumim voluntarilor pentru culegerea informatiilor, fotografii si text.
Poposind împreună cu echipa Cluj.com, în comuna Poieni, ne-am ales fiecare satele. Spre norocul meu, eu alături de colegul meu Călin am fost repartizați în satul Valea Drăganului, un colț de rai, unde liniștea și aerul curat învăluia întreg satul.
Valea Drăganului, un sat curat, nu foarte mare, însă cu o bogăție imaterială, liniște din belșug, oameni frumoși, simpli dar în același timp atât de darnici și călduroși. La fiecare pas te întâmpină un chip blând și o vorbă bună, spusă din suflet.
Aerul curat, de munte, parcă îți umple sufletul și tot corpul de-o energie și o stare de bine, nemaiântâlnită. Parcă timpul se oprește în loc… Munții stâncoși și măreți, înconjoară întreaga comună, iar râul Drăgan trece maiestuos prin sat, oferind ochiilor o priveliște minunată, de poveste.
Fiind cazați la pensiunea Casa Morar, o pensiune foarte frumoasă și curată, cu o gazdă primitoare și atentă la cei ce îi calcă pragul, am avut norocul să aflăm toate lucrurile interesante din zonă. Astfel, am ajuns la Pensiunea IUBU, o pensiune mică, simplă și modestă, dar cu o poveste care merită ascultată.
Călcând iarba moale și deasă din curtea Pensiunii Iubu, ne întâmpină domnul Dumitraș Constantin, patronul pensiunii. Acesta ne vorbește cu drag de casa natală și de nașterea pensiunii. Și povestea începe așa…
Doctorul Mihai Iubu, un faimos ORL-ist, student la Cluj, avea o strânsă legătură cu familia Dumitraș, care i-a daruit casa, pentru a-l purta pe Constantin Dumitraș la școală. Doctorul Iubu iubea acest loc, de aceea, la fiecare sfârșit de săptămână, venea aici, împreună cu bunul său prieten Lucian Blaga, care s-a îndrăgostit de acest loc, deoarece ii oferea liniște, inspirație și siguranță: „Iubu și Blaga veneau aici pentru că nu îi asculta securitatea” (Constantin Dumitraș), Doctorul Mihai Iubu:” O Drăganule mulțumesc, datorită ție trăiesc!” .
Acesta, fiind o fire mai sobră, mai închisă, prefera să scrie poezii pe o piatră (aflată acum în râul Valea Drăganului, lângă pensiune). ”Blaga umbla desculț prin iarbă, stătea la Vale, venea împreună cu Iubu, pe jos de la gară și se urcau pe mocăniță, până la Valea Luncii.” (C. Dumitraș). Multe amintiri despre Iubu și Blaga, nu prea are domnul Dumitraș, însă vorbește cu atâta nostalgie și respect despre aceștia, fiind mândru că a copilărit în prezența acestora. Amprenta marelui poet Lucian Blaga se află chiar în micul muzeu, din curte, care ilustrează perioada în care acesta împreună cu Iubu veneau aici, poezia : „Inscripție pe-o casă nouă”. Întradevăr, locul și pensiunea sunt deosebite, primitoare, calde, iar muzeul te transpune parcă intr-o lume tradițională, simplă.
De aici, plecăm la biserica ortodoxă din sat. Pe drum, în fiecare grădină se zăresc minunatele căpițe de fân, frumos clădite, și câte-o văcuță care paște liniștită ici colo.
Încă de jos, din stradă, se înalță frumoasa biserică. Ajunși aici, ne întâmpină cu multă căldură părintele Abrudan Valentin Ionel, care ne îndrumă în biserică. Aici, ne vorbește cu drag despre enoriași, biserică și sat, astfel că… Părintele Abrudan slujește aici din 1 decembrie 2012, în sat fiind o singură biserică, ortodoxă, având aproximativ 1.800 locuitori, din care 10 penticostali. Hramul bisericii, Sfântul Ierarh Nicolae, se sărbătorește pe 6 Decembrie, apoi la ieșirea din biserică se servesc sarmale, cozonac, vin.
Satul are tradiții, iar enoriașii sunt foarte credincioși, au o relație foarte strânsă cu biserica, arătându-și credința prin biserica pe care au ridicat-o și prin frecvența venirii la slujbe, de sărbători, în duminici. La toate colectele, oamenii din sat sunt fruntași, sunt deschiși, darnici, se spovedesc, aduc prescură, sunt mândri de satul lor, participă la toate evenimentele atât sătești cât și bisericești, de exemplu: Călușelul, Muiereasca, Zilele Comunei Valea Drăganului, Seri Duhovnicești în care se pun proiecții de filme, atât pentru copii, cât și pentru adulți, ceea ce îi atrage pe enoriași la biserică, Cadouri de Crăciun,Corul Bisericii, Colinde, Piese de teatru organizate de profesorul de istorie Morar Cornel, etc.
Aflăm de asemenea că în sărbători sătenii îmbracă costumele populare, păstrând tradiția și specificul locului. La Rusalii, a fost invitat părintele Marian Ioan, din Covasna, cea mai bună voce pe care o are Biserica Ortodoxă Română, și a susținut un concert de pricesne minunat, un moment sublim, iar oamenii s-au umplut de emoție.
În postul Crăciunului, copiii au realizat o acțiune în a dărui ceea ce au, altor copii, nevoiași.
Biserica este una bizantină, construită în 1972-1982, podeaua acoperită cu mozaic, tavanul și cupola sunt decorate cu steluțe din foițe de aur, realizate de copiii din vremea aceea, oamenii contribuind foarte mult la construirea bisericii. Din punct de vedere duhovnicesc, satul apasă pe umerii preoților, deoarece aici a slujit protopopul Aurel Munteanu, care s-a implicat în educarea oamenilor, a cumpărat multe cărți, a făcut piese de teatru. Tot de la preot aflăm care este cel mai vârstnic localnic, Lazia Aurel, 94 ani, și cel mai tânăr, Antonia Maria, 3 luni.
De la biserică, părintele ne duce la Casa Parohială, pentru a face poze soției (Dana Abrudan), și fetiței (Daria Abrudan) în costume populare. Intrând în casa parohială, ne cuprinde mirosul de prescură, și ne întâmpină două țărăncuțe, mamă și fiică, costumate tradițional, iar la plecare, gazda ospitalieră ne oferă fiecăruia prescură și ne urează numai bine. De asemenea, Daria ne arată câțiva pași dintr-un dans popular, pe care aceasta împreună cu alți colegi ai săi îl învață în Ansamblul Folcloric din Valea Drăganului. Apoi, preotul ne ghidează prin sat, la doamna Melinte, fosă învățătoare, pe vremuri implicată în viața satului care ne va descrie costumul popular.
Ajunși acasă la doamna Melinte Doina, intrăm în atmosfera vremurilor de altădată…în atmosfera tradițiilor, a nunților de altădată. Fosta învățătoare ne vorbește cu atâta dragoste despre portul popular și despre tradiții, aflăm din ce se compune un costum popular: spăcel, catrință cu motive florale sau bucure, poale, pieptăraș, batic, toate acestea realizate manual de mama doamnei învățătoare.
De asemenea, am fost impresionați să aflăm ca dânsa este cea care se ocupă, împreună cu domnul Zamfir Dejeu, de Ansamblul Folcloric din Valea Drăganului, compus din 20 de persoane, copii, femei și bărbați, care organizează și participă la numeroase spectacole, de exemplu : Dansul Fecioresc, Vergel (obicei de iarnă și căsătorie), Nunta la Drăgan, prezentat chiar și pe litoral, la Serbările Mării, care este compusă din: nași, miri, grăitor, socăcițe și nuntași. Modul în care este organizată nunta merită sa-l auziți de la doamna Melinte. Un alt obicei din sat cu care ne mai impresionează doamna Melinte, este Claca, unic din Valea Drăganului. Aceasta mai păstrează unele obiecte tradiționale precum ștergare, cervă „păstrate de la mama mea” și își amintește cu drag de mâncărurile tradiționale : găluștele, levește (supa de pui), plăcintele.
Astfel, se înceheie aventura noastră în această oază de liniște și tradiții… unde localnicii ne-au deschis cu drag porțile caselor și ne-au primit cu atâta căldură, povestindu-ne despre viețile lor, tradiții, obiceiuri, fiind mândri de satul lor și așteptând cu brațele deschise și alți turiști, cărora să le umple sufletele de bucurie.
Pentru un sfârșit de săptămână liniștit și relaxant, în care să te încarci cu energie pozitivă și bucurie din plin, Valea Drăganului e musai vizitată. Și nu doar pentru relaxare, ci si pentru a te bucura de peisajul mirific și fascinant, de tradițiile încă păstrate și de poveștile încântătoare ale oamenilor simpli de la țară. De asemenea, poți încerca minunatele mâncăruri tradiționale, pregătite cu atâta suflet de gospodinele din sat, sau poți admira și vizita sfânta biserică din sat.
