Unitate de măsură: azi
„Mi-a crescut standardul de viata. Traiesc de azi pe poimaine.”
– aforism de Danko Ivsinovic din Aforismul croat contemporan
Ad literam, cam aici ne incadram.
Asta presupune ca ne-am cumparat destula faina, drojdie, conserve, hartie de sters urmele rusinii si mult sapun. Am omis ceva?! De recomandat niste rezerve de bani pentru facturile de internet, rabdare pentru a te prezenta la fortele de munca (inca nu poti, esti inchis), ideal ar fi o ruda la tara care sa aiba o gradina generoasa (de preferat sa fie cultivata) si multa imaginatie.
O lectie de umilinta pe care nici o diploma nu ti-o poate certifica, asta traim acum. Viitorul se fabrica azi pentru ca niciun scenariu nu mai este plauzibil. Raman in picioare valorile simple: culegem ce-am semanat, tine aproape familia si putinii prieteni pe care ii ai, nu iti bate joc de mancare, nu risipi apa si energia, ai grija de lucrurile tale (e posibil sa nu iti mai cumperi altele noi curand si, in plus, vei descoperi ca iti ajung), fa-ti curatenie in casa, respecta-ti locul de munca (daca si cata vreme il mai ai), ai grija sa nu cheltui mai mult decat (mai) ai, invata sa gatesti daca nu o faci deja sau, daca o faci, repeta mai des, gaseste-ti un hobby, ajuta-l pe cel mai putin norocos decat tine si multumeste pentru ce ai. Daca nu stii pentru ce sa multumesti, mai uita-te o data in jurul tau.
Nu peste doua luni, azi.
Si dupa?!
Dupa? Cand?! Atunci cand… va incepe era post-Covid.
Nu cred ca suntem capabili sa estimam cu cati sateliti vom mai avea nevoie sa populam cerul. Netflix & Co (Amazon, HBO Go etc) impreuna cu colegii din sectorul telefonie-internet & Co si companiile de tip E-bay vor repune bursa pe picioare. Actiunile principale se vor vinde la companiile farmaceuticele care vor vinde vaccinuri si pe care nu le va mai putea atinge nimeni. Toti cei care au somat in sechestru la domiciliu vor fi avut timp sa-si dezvolte noi abilitati, sa isi regandeasca business-ul si propria viata, la care sa dezvolte o suita impresionanta de idei si frustrari care vor trebui exprimate. Unde? Online. Vom vedea o noua masura a digitalului.
Multe firme tocmai realizeaza ca isi pot transfera cheltuielile de chirii si utilitati pe umerii angajatilor, nu in China sau Bangladesh. Angajatii lor au la fel de multa nevoie de salar si au tot interesul sa devina creativi si sa isi faca treaba, aparent mai mult decat daca stau inchisi intr-un birou la subsol sau intr-un cub de sticla. Acestia, la randul lor, se vor bucura de libertatea de a lucra de acasa, de a se elibera de mare parte din cheltuielile de transport si orele petrecute in trafic, spre scoala copilului si apoi spre servici. Vorbim aici de domeniile privilegiate in care prezenta fizica nu este parte obligatorie din procesul de productie. Mi se pare un moment foarte sensibil, in care angajatii au gustat din libertatea mult visata, i-au prins gustul din nou si au demonstrat ca ii fac fata, iar angajatorii realizeaza si ei ca a slabi lesa nu inseamna ca toate oile se duc si se arunca de pe stanca. Cred ca reusita este totusi undeva la mijloc. Un business care se respecta nu poate fi functional la nivel de living 100%, dar sclavagismul modern si consumerismul cred ca si-au gasit nasul in acest Coronavirus.
In paralel, curentul migrational catre viata simpla va capata o noua valoare. Aici imparteala as face-o intre modelul nordic sau japonez de tip minimalist si viata simpla de la tara, ca o noua expresie a romantismului cultural-natural. Ambele au avantajul de a reduce serios cheltuielile si pun presiune pe religia consumerismului.
Traiul la tara are acum cateva avantaje serioase din punctul meu de vedere: casele sunt mai ieftine, ai loc sa iti faci piata ta in gradina, mai cresti un pui, o capra si stai la aer. Poti sa culegi ceea ce semeni, iar ce produci in plus mai vinzi la altul, si nu oricum – online! Multi occidentali o fac deja de ceva vreme, si nu dintre cei saraci. Ar avea loc, in sfarsit, sa ridice putin gatul din pamant si cei mai saraci, care au ramas tot acest timp la firul ierbii. Acum, valorile si locul lor capata importanta din nou. Dar nu vor putea rezista singuri, cum nu au putut nici pana acum. Au nevoie de ajutorul nostru, al semenilor de la oras. Iar noi, desi poate nu ne dam seama imediat, avem nevoie de ajutorul lor atunci cand vom deveni vecini.
Eu pe acesta din urma as miza ca o varianta de reconstructie a vietii „de dupa”, in special la noi acasa. Din ce am vazut, impart gandul asta cu mai multa lume. Am descoperit multe grupuri si comunitati online cu aceasta tematica si am observat ca multa lume a ales deja aceasta cale, de parca a simtit vibratia schimbarii. Daca vesnicia s-a nascut la tara, atunci cred ca tot aici ar trebui sa renasca. Orasele au rolul si importanta lor, indiscutabil, si ar trebui sa concentreze in continuare toate institutiile, centrele de servicii medicale si de cultura principale, cat si bazele companiilor din domeniile care sustin un neam. Pana la urma, asa cum este si normal, oamenii sunt diferiti si vor fi destui care sa isi doreasca si sa aleaga sa sustina aceasta latura a societatii. Este perfect, avem loc toti, iar cele doua lumi nu se exclud deloc una pe alta, dimpotriva, se completeaza si se sustin. Avem nevoie de concerte, la fel de mult ca de o sezatoare. Cu un oarecare efort, am putea repopula satele. Structura exista, trebuie doar intarita. Spre uimirea mea, am descoperit o statistica care sustine acest argument – se pare ca din 2017 incoace sunt mai multi oameni care se muta de la oras la tara decat invers.
In sate si comune este loc pentru familii sa isi creasca copiii armonios, aproape de natura, avand o curte in care sa alerge, aer curat, timp petrecut langa parinti, animale cu care sa se joace si de care sa ingrijeasca, flori si iarba verde si mancare sanatoasa. O gospodarie s-ar putea sustine si cred ca ar putea produce si suplimentar, iar la nivel de comunitate extinsa, s-ar reduce presiunea productiei de masa. O parte din productia de masa necesara la nivel macro ar putea fi acoperita de asociatii locale de producatori care sa preia surplusul de productie din gospodarii. De aici s-ar crea un mic sau poate mai mare venit al gospodariei si al comunitatii. Nevoile strans legate de familiile vor crea scoli si gradinite, plus cabinete medicale si magazine. Ar fi vecini cu alte familii, care la randul lor, le-ar impartasi valorile – ar putea fi artisti, ingineri, IT-isti. Majoritatea companiilor de comunicatii isi extind deja infrastructura si spre sate, ceea ce permite mentinerea conexiunii cu lumea si cu job-urile care se pot face online , de la distanta.
Traditiile bogate ne permit sa producem valoare. Avem oameni talentati care creeaza lucruri minunate, artizanale, avem un sector care ar putea renaste. De la mobila, pantofi, bijuterii, picturi, oale, farfurii, pana la materiale si decoratiuni pentru casa etc. Cei mai multi dintre noi mai stim sa facem o zacusca, un bulion, muraturi, sa taiem un pui, un porc. Toate acestea pot fi generatoare de venit. Culmea, in ciuda exportului masiv de creiere, materia cenusie nu s-a diluat complet. Ea nu se expune masiv, dar exista.
Cred ca e un moment bun de a reinvata regulile locului. Multi dintre noi care ne-am putea muta la tara, am lucrat in diverse domenii si avem suficiente cunostinte si experienta incat sa putem sustine o schimbare, iar pe cei care stiu mai putine decat noi, ii putem invata. Nu consider ca trebuie sa ne intoarcem in evul mediu, doar sa punem mai mult accent pe calitate, pe familie, pe valorile noastre si nu pe cele de imprumut, sa ne acordam mai multa rabdare si incredere si sa nu ne mai grabim atat de mult, nu mai avem la ce. Toata evolutia umanitatii poate fi folosita in folosul acestei schimbari, in folosul oamenilor. Avem toate atuurile tehnologiei, care nu are de ce sa dispara. Daca ar fi sa ma mut la tara, nu vreau sa renunt la internet sau la masinile de spalat, nici de haine si nici de vase, nu vreau sa renunt la robotii de bucatarie sau alte electrocasnice, nu despre asta e vorba, sa ma apuc sa spal la valtoare sau lighean. Voi avea aceeasi nevoie de utilitati ca si pana acum, prin urmare companiile care produc aceste bunuri vor putea continua sa existe; in schimb, nu cred ca trebuie sa imi schimb masina de spalat la 2 ani, sau televizorul la 3 ani, frigiderul la 4 ani etc. Minim 10 ani ar trebui sa ma pot baza pe ele. Avem nevoie sa producem valoare, nu doar uzura.
Pamantul ne sustine pe toti. Diferenta este ca el fara noi se descurca excelent. Prin urmare, respectul si buna masura fata de el, ne lasa loc tuturor sa existam. Masura limiteaza poluarea, foametea si saracia, nu doar ale trupului cat si ale sufletului. Cumpatarea lui azi, lasa loc sa rasara soarele si maine.
Autor (text și fotografii): Andreea Pop
Articol înscris în Concurs Articole: „Cum va fi lumea după COVID-19?” | Clujul scrie.
Avem premii generoase de la partenerii noștri:
- Chiromedica Health & Wellness Center – un program de nutriție personalizat pentru creșterea imunității;
- Samsara Earth Food Delivery – voucher de 100 lei pentru mâncarea comandată (cu livrare la domiciliu);
- Euroma Sport – o pereche de gantere cu suprafața cauciucată (culoare verde, 3 kg / bucata).
- BRONTO – un voucher în valoare de 400 lei;
- BW Photo Booth – un voucher de discount în valoare de 400 lei;
- Big Belly Cluj – un voucher în valoare de 200 lei pentru mâncarea comandată prin serviciul de livrare la domiciliu.
- The Guild Hall – un abonament Journeyman » 8 intrări gratuite ce pot fi folosite și pentru prieteni și 10% reducere la jocurile cumpărate.
Detalii despre premii găsiți aici. Perioada de înscriere este 2 – 19 aprilie 2020. Toate articolele înscrise în concurs pot fi găsite aici: Concurs Clujul Scrie.
