Scurta istorie a Gării mici sau despre cum sunt redefinite spațiile Clujului contemporan
Dacă ar fi să privim în urmă, în anii în care încă aveam un trai liniștit și cumpătat, imaginea Gării mici din Cluj ne-ar reveni în minte ca un simbol al unei epoci care va trăi veșnic în conștiința noastră. Era simbolul Clujului muncitoresc și prosper, dar, în egală măsură, era și parte a unei istorii pe care citadinii au simțit-o, au trăit-o și au scris-o. Gara mică din Cluj era o reprezentare a vieții de zi cu zi a muncitorului venit de la țară ca să lucreze la uzinele din oraș, redând imaginea traiului cotidian simplu, cel care-l determina pe cetățean să parcurgă zilnic zeci de kilometri până la locul de munca pentru ca seara să revină înapoi, acasă.
Foto: soc_mod_arch_romania
Construită la mijlocul deceniului șapte cu scopul de a deservi stațiile de scurt parcurs, Gara mică a avut rolul său în peisajul urban și un statut precis în ierarhia comunității. Cu un aspect estetic frapant, care contrasta puternic cu impunătoarea clădire a Gării mari, Gara mică a fost o construcție care vorbea despre o realitate cât se poate de vie, de palpabilă.
După sfârșitul vremurilor din care s-a născut, Gara și-a închis ușile, din lipsa călătorilor navetiști, dar și ca urmare a scăderii traficului feroviar în general. Noile vremuri au încercat s-o integreze în circuitul de nevoi și pretenții a orașului, fiind văzută ca o locație excelentă pentru construcția unui parking, ca spațiu de expoziții, sau ca centru de birouri. Funcționalitatea clădirii a fost mult timp nedefinită, rămânând singuratică, într-o dezolantă stare de degradare în peisajul pestriț din Piața Gării.
A reînviat în anul 2015, fiind inclusă pentru scurt timp în circuitul cultural al orașului. Planul era ca această clădire să se transforme într-un centru cultural de artă contemporană a Clujului, un spațiu în care tinerii artiști, de care urbea nu duce lipsă, să facă cunoscută publicului creația artistică, un loc în care ideile îndrăznețe să fie expuse, fiind accesibile pentru toată lumea.
Ne mai întâlnim la Gara mică?
Dacă până acum doar romanticii și-ar fi dat întâlnire acolo, de cum înainte ne vom întâlni cu toții în spațiul Gării mici. Este o certitudine. În anul 2017, printr-o neașteptată potrivire a situației, clădirea Gării mici s-a transformat. Nu într-o frumoasă galerie de artă, nici în parking și nici măcar într-un club, ci într-un supermarket. Noua era a venit cu propriile concepții asupra organizării spațiului urban, iar acest fapt este ușor de observat la noi în oraș: în palate frumoase de secol XIX funcționează săli de jocuri de noroc, cu vitrine care-ți sar în ochi, iar în centrul orașului încă se găsesc magazine second-hand sau de tip outlet.
Chestiunea este alambicată pentru că în toate aceste cazuri – cel al Gării mici, cel al sălilor de jocuri de noroc și cel al magazinelor second-hand din centru – este vizat dreptul de proprietate, cel care este hotărâtor în multe dintre cazurile care nasc dileme precum ,,a fi sau a nu fi?” sau, mai exact, ,,ce anume va fi?”
Ce anume va fi?
Este greu de spus ce va fi. Putem doar să constatăm că, în pofida faptului că avem un oraș cu mulți artiști și mult potențial creativ, nu există o potrivire perfectă într-e posibilitate și realitate. Poate că niciuna din variantele de mai sus nu ar fi fost întru totul adecvată pentru a readuce spațiul Gării mici în sânul comunității. Poate era nevoie de un plan mult mai bun, demn de un oraș prosper. Oricum am analiza situația, este ușor nepotrivit ca într-o piață, fie și de la periferia orașului, un spațiu imens, cu potențial deosebit, să fie transformat într-un magazin. Gara mică, ca spațiu al comunității clujene, a trăit o generație. Este poate inoportun să înaintăm ipoteze pesimiste asupra viitorului, însă, merită să ne implicăm activ în demersul de redefinire a spațiilor din oraș astfel încât să plăsmuim ceva frumos pentru generațiile care ne succedă.
