Satul lui Pintea Viteazul
Pornind de la Dej, la 18 km distanță, găsim comuna Chiuiești. Noi vom poposi în satul Măgoaja, știut și ca satul lui Pintea Viteazul, cea mai nordică localitate a județului Cluj, care se învecineazã cu județele Sălaj, Maramureș și Bistrița-Năsăud.
Comuna Chiuiești se întinde pe două văi: Valea Strâmbului și Valea Măgoajei, fiind străbătută de Valea Sălătrucului, un afluent al Someșului unit. Comuna este formată din satele Chiuiești, Valea lui Opriș, Valea Cășeielului, Strâmbu, Huta și Măgoaja – localitatea în care ne-am petrecut și noi ziua.
Articol inclus în proiectul Clujul Văzut Altfel. Mulțumim voluntarilor noștri Delia Kozak, Roșca Inga, Naș Paul, Mate Cristian, Matei Paul și Matei Iulia pentru culegerea informațiilor, realizarea fotografiilor și redactarea textelor.
Cine a fost Pintea Viteazul?
Grigore Pintea, cunoscut ca haiducul Pintea Viteazul, s-a născut în anul 1670 în satul Măgoaja, actuala comună Chiuieşti, județul Cluj. În timpul tinereţii, ajunge în satul Budeşti din Maramureş, unde este luat ca slugă de către un boier local numit Raitos. Cu timpul devine nemulţumit de condiţiile de viaţă şi fuge în codri cu gândul să devină haiduc. Potrivit știrilor istorice, primele apariții ale lui Pintea sunt semnalate în Baia Sprie în anul 1694.
În lucrarea sa, Oszoczki vorbește de o scrisoare datată la Turda la 16 septembrie 1695, pe care Nicolae Bethlen i-ar fi adresat-o judelui orașului Baia Mare, prin care îl informa de acțiunea de jefuire întreprinsă de Pintea și de încă 35 de oameni asupra unor negustori greci în Munții Maramureșului. Potrivit documentelor din secolul al XVII-lea, haiducii lui Pintea erau puternic sprijiniți de locuitorii satelor maramureșene, în special de cei din Mara și Hoteni, din fosta plasă Șugatag.
Înțelegerea cu baronul Fredericus de Lowenburg
Una dintre cele mai de seamă acțiuni ale lui Pintea și ale oamenilor săi este descrisă de judele orașului Baia Sprie la 21 iulie 1698. În descrierea înaintată judelui din Baia Mare, acesta afirma că haiducii lui Pintea au atacat castelul din Rona, din judetul Maramureș, pentru a-l jefui. Destinația banilor luați de la bogați erau săracii. Potrivit unei scrisori-document aflate la Arhivele Naționale ale județului Maramureș, la data de 2 ianuarie 1700, Pintea Haiducul a fost prins și închis la Satu Mare. În aceeași scrisoare, căpitanul Satmarului îi cere judelui orașului Baia Mare informații despre activitățile lui Pintea și ale haiducilor săi.
Închis în beciurile de la Satu Mare, Pintea îl obligă pe baronul Fredericus de Lowenburg, căpitanul Satmarului, să accepte o înțelegere în patru puncte. Astfel, căpitanul îl grația pe Pintea, îi promitea anumite sume de bani pentru întreținerea cetelor de haiduci, se interzicea oricui să le spună haiducilor tâlhari. În schimb, Pintea trebuia să renunțe la orice acte ce ar fi putut provoca dezordine.
Sfârșitul unui viteaz, începutul unei legende
În anul 1701 Pintea Haiducul se alătură răscoalei conduse de principele ardelean Francisc Raksoczi al II-lea. La 14 august 1703, în timpul asediului orașului Baia Mare, Pintea, asupritorul bogaților și sprijinitorul săracilor, a fost ucis. Legenda spune că a fost trădat de un alt haiduc pentru 500 de taleri, bani promiși de împăratul Leopold I al Imperiului Habsburgic, fiind împușcat de către un mercenar plătit de nobili, care l-a pândit și a tras asupra lui din Bastionul Măcelarilor în Baia Mare.
Istoria îl indică pe un oarecare Dessi Istvan ca fiind cel care l-a împușcat mortal pe viteazul haiduc.
Se mai spune despre Pintea Viteazul că ar fi luptat și împotriva tătarilor, probabil pe când era în armată. În biserica din Budești se află o cămașă de zale și un coif pe care le-ar fi purtat Pintea Viteazul sau pe care le-a luat în luptă de la tătari, iar la muzeul din Baia Mare sunt expuse armele și harnașamentul pe care le folosea Pintea.
Satul Măgoaja, județul Cluj
Măgoaja, satul de unde începe Țara Lăpușului, este o zonă în care tradițiile se păstrează cu strictețe. Localitatea a fost comună de sine stătătoare, condusă de un procuror și având inițial 900 de case, cu o populație de peste 2000 de locuitori, astăzi găsindu-se însă circa 116 case.
În centrul satului se află Biserica Ortodoxă cu hramul Sf. Nicolae, fiind a patra biserică fortificată din Transilvania construită cu piatră de râu și pământ. Resfințirea bisericii a fost făcută în anul 2000 în prezența P.S. Irineu. Fiecare persoană are mormânt individual, ca și pe Valea Strâmbului. În curtea bisericii se află o piatră funerară descoperită de curând, scrisă în chirilică și datând din 1788 pe numele Sarton Grigore, de 68 ani.
Căminul cultural din sat s-a transformat în azil de zi pentru bătrâni. În fața căminului se află statuia lui Pintea Viteazul, realizată de sculptorul Augustin Georgiu, fiu al satului Măgoaja, la vârsta de 14 ani.
Primul ansamblu sculptural dedicat lui Pintea a fost inaugurat și sfințit în duminica de Rusalii chiar la Măgoaja, fiind alcătuit dintr-o cruce de piatră, un medalion, o roată de piatră și o bucată de piatră inscripționată cu „Drumul lui Pintea”. Augustin Georgiu își propune să realizeze mai multe statuete cioplite în piatră care să fie amplasate de-a lungul traseului: Măgoaja, Rohia, Târgu Lăpuș, Copalnic Mănăștur, Baia Mare, Cavnic, Budești, Ocna Șugatag, Sighetu Marmației, Mara, Mormântul lui Pintea de pe Gutin.
La „Topileana” am găsit costume vechi de peste 100 de ani!
Ajunși în sat nu puteam să nu trecem pe la tanti Georgiu Maria –„Topileana”, o bunicuță care, dacă ar putea, ți-ar prezenta o zi întreagă istoria costumelor tradiționale pe care le are de cel puțin 100 de ani. Am ajuns parcă într-un muzeu al satului din care nu îți mai doreai să pleci, ci doar să rămâi și să uiți de toate grijile cotidiene. Aici, în casa lui tanti Maria și a lui Gusti „Ciubancău”, te fascinează numărul mare de costume cu poale cu 7 lați, cu model pană de cocoș, ruja macului, cu zadie, cămașă cu manșete tip pene, brâuri pe barson sau cusute la război, prosoape și ștergare, fețe de masă, perini, mărgele care se asortează cu cusătura de pe cămașă.
Pe lângă treburile din gospodărie, tanti Maria se mai ocupă la nunți cu primitul miresei, un obicei străvechi prin care suplinește pe soacra mare care fie are emoții, fie este decedată. Se spun câteva versuri, după care mireasa poate intra în casa soacrei. Tot la nunți se ocupă și cu darea găinii la nași, în urma rostirii unor versuri și negocierii prețului cu nașii. Toată familia păstrează obiceiurile strămoșești.
Și da… „veșnicia s-a născut la sat”
Apoi a urmat întâlnirea cu doamna învățătoare Alexandra Gheorghiu, care ne-a povestit despre proiectul „Veșnicia s-a născut la sat”, un proiect pe tradiții și obiceiuri, susținut de școlile Măgoaja, Strâmbu și Huta. Ulterior, ne-am întâlnit cu Dumitru Pop, unul dintre cei mai vârstnici locuitori ai satului, care la cei 94 de ani ai săi este parcă veșnic tânăr, neputând sta fără să muncească.
Anual se sărbătorește ziua lui Pintea printr-o scenetă la care participă toată populația satului, îmbrăcată în straie populare. La sunetul din cornul lui Pintea, haiducii vin călare din cele 4 colțuri ale satului, iar primii ajunși primesc ca recompense un berbec la proțap și băutură.
Cu ocazia Rusaliilor se sfințesc ogoarele, o sărbătoare la care participă, cu mic cu mare, toată populația satului.
Vizita în acest sat ne-a determinat să ne întoarcem în trecutul strămoșilor noștri și să retrăim acele timpuri străvechi. Ne-am simțit atât de bine, încât cu siguranță vom reveni și altădată.
