Impresii de călătorie din Buru
Buru, în maghiară Borrév, este un sat ce face parte din comuna Iara, situată în județul Cluj, Transilvania, România. Din punct de vedere geografic, comuna este situată pe valea Arieșului, la întâlnirea unor drumuri ce traversează Munții Apuseni: în nord Valea Ierii, în est Turda, în sud Aiud, iar în vest Baia de Arieș – Câmpeni – Abrud.
Articol inclus în proiectul Clujul Văzut Altfel, desfășurat în perioada 2014 – 2016. Le mulțumim voluntarelor noastre, Petra Denisa Tcacenco și Marina Spinu, pentru implicarea, entuziasmul și munca depusă la momentul respectiv. Fiind vorba de un proiect în continuă dezvoltare, dacă doriți să contribuiți la ilustrarea unui portret cât mai complet al acestor localități, ne puteți scrie un e-mail » [email protected].
Locul unde se varsă vinul…
Localitatea datează din anul 1470, fiind botezată astfel fiindcă pe aici trecea vinul adus din Rimetea. În slavonă „bor” însemnând „locul unde se varsă vinul”, etimologia ne tentează să ne întrebăm cât vin s-o fi vărsând pe aceste meleaguri?
De asemenea, în zonă, pe versantul drept al Arieșului, turiștii pot umbla pe vechiul Drum al Romanilor săpat în stâncă. Sătenii povestesc și de existența unui tunel care făcea legătura în trecut cu Valea Rimetei. Astăzi locuiesc aici cam 160 de oameni, cu o medie de vârstă de aproximativ 60 de ani, majoritatea dintre ei fiind ortodocși. Aceștia se ocupă îndeosebi de creșterea vitelor.
Locașul de cult din sat este o mică biserică de lemn datând din anul 1860 cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, adusă cu pluta din Sălciua.
În clopotniță se mai păstrează și astăzi urmele gloanțelor unor vremi mai puțin pașnice, când cele două războaie mondiale au distrus întregul sat, iar clopotnița a fost spartă. Familiile de aici, femeile, copiii și bunicii au împărțit mâncarea cu soldații atunci când frontul a trecut prin ograda lor ori s-au ascuns timp de săptămâni întregi într-un loc numit de ei Piatra Dosului.
După urcușul unui deal, au găsit niște colibe în hotarul Vidolmului, își amintește un sătean care a stat mai mult de o lună izolat acolo.
Băbăluda din Buru
După încetarea luptelor, locuitorii s-au întors la viața de dinainte. Și-au reluat activitățile, ducându-și traiul în simplitate, și-au reluat și obiceiurile, unele dintre ele păstrându-se și astăzi. Astfel, a devenit cunoscut felul inedit în care sătenii din Buru sărbătoresc venirea primăverii. De Sfântul Gheorghe are loc ritualul numit „Băbăluda”. Este vorba despre un obicei datând din vremuri daco-romane, care simbolizează celebrarea vieții și a fertilității.
Ceremonia presupune o îmbrăcăminte inedită a personajelor implicate, compusă din scoarță de cireș și frunze de mesteacăn. Astfel, omul devine simbolul întregii naturi. Mutu și Măriuța, personajele principale, sunt păziți de doi soldați (jandarmi sau „jendari”) și, pentru că aduc noroc, toți încearcă să ajungă la ei, însă sunt împiedicați. Alte două personaje care îi însoțesc sunt acoperite în întregime de funingine. Fetele nu scapă nici ele de Băbăludă, la sfârșitul zilei fiind duse la râu și aruncate în apă.
Dr. Mihai Leaha a filmat acest obicei realizând o peliculă numită “Looking at themselves: Babaluda Luda” care a câștigat premiul pentru cel mai bun film studențesc la Festivalul internațional de film etnografic de la Göttingen 2012.
Așadar, de la urme vechi de civilizații romane, la urme ale istoriei și culturii tradiționale, Buru te surprinde și te poartă în timp. Trebuie doar să-l descoperi.
Articol scris de Petra Denisa Tcacenco
Editare: Diana Casian (studentă în practică)
Corectură: Iulia Marc, redactor-șef Cluj.com
Fotografii: Marina Spinu (voluntară proiect Clujul Văzut Altfel)
