In valtoarea si aglomeratia specifica oraselor mari, se intampla anual sa uitam care ne sunt traditiile de sarbatori. Ne-am obisnuit ca de Craciun sau Paste sa fugim prin supermarket-uri cu o lista de cumparaturi mai mult decat indrazneata, cu speranta ca poate la ora respectiva nu va fi atat de multa lume.
Bineinteles ca este multa lume. Suntem bombardati cu oferte de pret unice, produse cat mai diverse, cat mai de calitate, cat mai inovative. Acest articol nu va fi din fericire o stire clasica despre cum arata in prezent punctele esentiale de shopping din Cluj. Propunerea noastra este sa sedem putin, cu intelepciune tipic ardeleneasca si sa ne gandim si la ce inseamna de fapt aceasta mare sarbatoare care se apropie de noi toti cu pasi repezi.
Sa ne amintim de bunicii si strabunicii nostri, care in Saptamana Mare afisau pe chip o piosenie sincera si o straduinta neincetata de a-si curata sufletul de rautatile adunate in intregul an. Pasca se facea pe indelete, ouale se inroseau inca din Joia Mare, iar seara de Inviere incununa saptamana de pregatiri, ca o oaza de lumina si liniste.
In Transilvania traditiile de Paste sunt de fapt o cumulare de obiceiuri pastrate de la sasi, maghiari si romani. In satele romanesti Postul Mare se respecta cu sfintenie, iar Saptamana Patimilor ii gasea pe oameni intr-o solemnitate specifica. Ne aducem aminte de la stramosii nostri cum se straduiau sa finalizeze treburile gospodaresti : aratul si semanatul terenurilor cat si varuitul caselor. In Miercurea, Joia si Vinerea Mare se pregateau pasca, mielul si ouale, a caror incondeiere este renumita peste hotare.
In unele zone din Transilvania se faceau pupurei, niste paini mai mici cu multa drojdie. Ele erau date de pomana pentru sufletul mortilor, iar la morminte se duceau matisori (ramuri nflorite de salcie). In Vinerea Mare se vindeau mieii din turmele mari de oi, in seara de sambata oamenii mergeau la Slujba de Inviere, in timpul careia se inconjura biserica de trei ori. In prima zi de Paste, unii oameni pastreaza si acum obiceiul spalarii pe fata cu apa dintr-un lighean unde se pune un ou rosu si un banut. La Vecernia de Paste se mergea la slujba cu cosul cu oua rosii, pentru a fi binecuvantate.
Sa nu uitam de obiceiul „udatului” din Transilvania unde baietii imbracati in haine traditionale porneau sa stropeasca fetele. Se spune ca obiceiul stropitului a fost adus in Transilvania in Evul Mediu de catre sasii din zona Sibiului, raspandindu-se in toate comunitatile reformate si catolice din Ardeal. Fetele stropite vor avea noroc mult tot anul. Ele mai demult erau udate cu apa din fantana, acum tinerii folosesc parfum.
Atentie pentru cei care inca mai pastreaza traditiile de Paste : se spune ca cei care mananca miel nu au voie sa dea oasele la caini, ci trebuie sa le ingroape sub un mar, iar cojile de oua se dau pe apa. Cine merge la Biserica sa isi puna un ou rosu in san, pentru a putea fi tot anul rosu, frumos si sanatos, iar ca fetele sa aiba petitori. De Vinerea Mare se tine post negru, nu se coase, nu se face paine, pentru ca risca sa orbeasca. In plus sfintirea cosului pascal va aduce belsug, sanatate si o inima plina de dragoste.
In aceste vremuri moderne, desi ramanem captivi in orasele mari, este bine pentru linistea noastra sa pastram macar in inimi puritatea de demult pe care toti o cunoastem din mosi stramosi. Din fericire putem evada in satele din Muntii Apuseni, sau doar pe langa Cluj. Cu siguranta vom fi intampinati de ochii calzi ai unei bunicute care ne va da un ou „ros de pus in cos” si ne va binecuvanta in drumul nostru.
Desi vremurile se schimba, spiritul ne poate ramane neschimbat. Cat de bine ar fi ca si copiii nostri sa stie ce inseamna de fapt aceasta Sarbatoare Pascala Daca nu pornim la udat sau pe la casele vecine sa-i salutam cu un „Hristos a Inviat”, macar putem sa pastram un gand bun pentru noi insine si pentru fiecare om pe care il intalnim in aceasta perioada.
Cluj.com va ureaza un Paste Fericit alaturi de cei dragi, va transmite multa voiosenie si o energie pozitiva si luminoasa.
Un articol de Iulia Pardau
