Responsabilitatea – o viziune înspre viitor | Concurs „Cum va fi lumea după Covid-19?”

de | | 3 Minute

Responsabilitatea – o viziune înspre viitor

Perioada prin care trecem, prin ea însăși, conduce la durere; o suferință cu care învățăm să trăim și pe care trebuie să o acceptăm ca făcând parte din noi înșine/însene. În momentul în care timpul, prin scurgerea lui, pare-se că se descompune, rămânând la jumătate, agitația interioară poartă cu sine cheia nevrediniciei. CoViD-19 este de mare anvergură, ne familiarizează cu semnificația împrejurărilor de odinioară.

Odată ce suntem propriii noștri prizonieri, amintirile cântăresc substanțial pentru a le transpune în prezent, prin visare, iar în viitor, prin dorință. Din această categorie fac parte cei conștienți privind situația în care ne aflăm, iar cei care dau dovadă de opacitate fiind excluși din această descriere.

Pe lângă economie (despre care toată lumea discută fără convingere), cu precădere este important a aminti interconexiunile umane. Coronavirusul, un călător anonim și nevăzut, străbătând o traiectorie remarcabilă, din Asia de Est, susține că distanța dintre popoare este una infimă; fapt demonstrat prin ceea ce trăiește fiecare dintre noi. Specific vorbind, două elemente sunt puse în antiteză: apropiere/depărtare, iar noi ne situăm la jumătatea distanței dintre acestea.

Înainte de etapa în curs, ne cenzuram fie în vorbe, fie în comportament. A venit timpul ca lucrurilor simple, cum ar fi: unui sărut tandru, unei îmbrățișări profunde, unei sincere încurajări, care înainte aveau o importanță scăzută, astăzi, să le atribuim o altă valoare, potrivită contextului dat! Ici-colo, apar diverse fotografii care ne transpun conștiința la vremurile de altădată. Le vizualizăm, pandemia a dat o altă dimensiune vieții cu care eram obișnuiți, astfel că, nestingheriți, vom prețui și sunetul maiestuos al unei zburătoare.

Încă de pe acum, animalele au început să exploreze și să consume habitatele care înainte le-au aparținut, mult mai repede ca acestea să intre sub stăpânirea individului. Cred, cu prisosință, că în sistemul medical, în special în cazul celui de stat, investițiile trebuie să aibă o altă formă pentru a se resimți o schimbare cât mai curând posibil. Acest virus i-a încoronat pe toți din juru-i, nu mai este necesar să ne distrugem reciproc pe baza metodelor pe care zilnic le-am creat.

Toate schimbările pozitive care vor avea loc, nu vor compensa pierderea majoră a vieților omenești.

Cele mai sus-menționate, dacă ar fi aplicabile, vor fi temporar, întrucât, natura omului este caracterizată prin stabilitate, iar odată ce a atins acest punct, intervine capacitatea de uitare. Într-adevăr, suntem vulnerabili, mult prea vulnerabili în acest răstimp, nu este ușor să îmbrățișăm un lucru care nu ni-i familiar, însă totul se bazează pe acțiunile pe care le vom lua începând de azi. Cu alte cuvinte, nimic nu nu-i garantat, nimic nu este pentru totdeauna. Odată ce pandemia dispune de un nume bine-venit, CoViD-19, noi, la rândul nostru, ce reprezentăm pentru această lume? Nu ne rămâne decât să mergem cu devotament, înainte!

Autor: Andrada R. Maxim


Articol înscris în Concurs Articole: „Cum va fi lumea după COVID-19?” | Clujul scrie.
Avem premii generoase de la partenerii noștri:

Detalii despre premii găsiți aici. Perioada de înscriere este 2 – 19 aprilie 2020Toate articolele înscrise în concurs pot fi găsite aici: Concurs Clujul Scrie.