Piata Muzeului

de | | 2 Minute

regulament concurs noiembrieDesi aflata in centrul orasului, paradoxal, Piata Muzeului reprezinta pentru multi dintre clujeni un spatiu al evadarii din agitatia provocata de trafic si din stilul de viata contemporan, mereu grabit, mereu galagios. Luand-o la pas pe strada Matei Corvin, patrunzi intr-un alt timp, un timp medieval, unde, inconjurat de cladiri vechi invaluite parca in mister, uiti de grija masinilor si de viteza specifica secolului tau.

Timpul trece altfel in Piata Muzeului. Tarabele rustice, mesterii populari care isi prezinta obiectele de arta, pavajul micilor stradute, numeroasele terase din timpul sezonului calduros, obeliscul Carolina, casa Matei, pana si localurile din zona care si-au creat o atmosfera distincta, reprezentatiile stradale, expozitiile, concertele sau targurile – toate contribuie la specificul acestei piete. Mereu populata si animata, mereu vizitata- fie si in trecere, Piata Muzeului a pastrat cu sine o atmosfera din timpuri de mult apuse.

Denumirea i se trage de la Muzeul de Istorie al Transilvaniei, aflat intr-un capat al pietei, insa, de-a lungul secolelor, piata a fost recunoscuta de catre locuitorii orasului sub alte denumiri. In Evul Mediu, de exemplu, i se spunea Piata Mica – o denumire simpla, atat cat pentru a se face distinctia intre ea si Piata Mare (actuala

Depositphotos_18039271_original1Piata Unirii), iar in secolele XVIII – XIX, era cunoscuta ca Piata Carolina, datorita obeliscului construit si mutat aici, in amintirea vizitei facute de regina Carolina si a sotului sau, Francisc I.

Un alt punct de reper semnificativ al pietei este reprezentat de Biserica Franciscana, una dintre cele mai vechi cladiri de cult clujene, la momentul actual servind ca sediu al „Liceului de Muzica Sigismund Toduta”.

____________________________________________________

Stiati ca… ? 

Actualul parc I. L. Caragiale, cunoscut si ca un skate-park in ultimii ani, din imediata apropiere a Pietei Muzeului era, pana in anii 1970, locul de intalniri dansante din fiecare duminica dintre tinerii care lucrau in constructii si servitoarele care veneau din satele din apropiere.