Să cunoaștem satele clujene: o zi în Chinteni
În partea de nord-nord-vest a municipiului este localitatea Chinteni. Plimbările prin județ sunt un bun prilej de cunoaștere a unui altfel stil de viață. De fapt, apare mai mult ca o continuare a orașului, aflată la aproximativ 10 km de acesta. Este o combinație rural-urban, o pleiadă de case noi sau renovate, alături de altele mai vechi, tradiționale. Drumul plin de curbe creează un peisaj aparte, ce se continuă cu specific rural al zonei.
Articol inclus în proiectul Clujul Văzut Altfel. Mulțumim voluntarilor noștri Coste Marian și Coste Andrei pentru culegerea informațiilor, realizarea fotografiilor și redactarea textelor.
Ce găsim în sat?
În localitate găsim 4 biserici: Ortodoxă, Greco Catolică, Romano-Catolică și Reformată. Este un frumos exemplu de conviețuire și reprezintă un amestec cultural interesant. Nu departe, se află o grădiniță și școală, locuri importante care asigură continuitatea dezvoltării generațiilor.
În Chinteni se țin o serie de manifestări culturale sau simple întruniri, care se organizează fie la Primărie, fie la Căminul Cultural. Cea din urmă a fost construită în perioada 1969-1970. Ridicată prin contribuția voluntară a sătenilor, sala are o capacitate de peste 200 de locuri. În cadrul acesteia se află și sediul Bibliotecii Comunale. Un lucru extrem de interesant este că primele cărți din această bibliotecă au fost înregistrate în anul 1964.
Ce spune geografia locului?
Prin comună trece un pârâu, Valea Chintăului iar cea mai înaltă culme din zonă este vârful Nucului, având 667 metri. Amestecul de nou și vechi, poate ușor neorganizat, creează totuși premizele unei așezări cu destul de multă activitate socială. La acestea, adăugăm și lacul Chinteni, aflat la ieșirea spre Deus. Un loc aparte care completează armonios peisajul ce poate constitui o oază de relaxare.
Dovezi arheologice
Istoric vorbind, pe teritoriul comunei (precum și a satelor din compunerea acesteia: Deusu, Vechea, Macicas, Sanmartin, Satu-Lung, Pădureni, Feiurdeni), s-au găsit dovezi arheologice din neolitic. Mai mult, au fost descoperite chiar urmele unei case din perioada romană, numită “vila rustica”. Aceste ruine se găsesc și astăzi, pe dealul Tulghes care străjuiește zona. Totuși, prima atestare documentară a zonei, de care se leagă și numele satului este din 3 august 1283. În timpul regelui Ladislau al –IV-lea, se stabilesc anumite granițe, drepturi și obligații. Chinteniul (pass Kayanthow) primește atunci 40 de sate.
Meșteșuguri de la localnici
Producătorii de miere de albine sunt în localitate cei care se asigură de îndulcirea vieții locuitorilor și a celor care pășesc prin zonă. Mai există inițiativa meșteșugărească a localnicei Lenuța Moldovan. Aceasta, alături de mama ei, se dedică mare parte din timp artei tradiționale, pentru a transmite mai departe generațiilor din folclorul locului.
Cele două au dus tradiția mai departe, făcând din portul popular o adevărată artă, costumele făcute fiind purtate de ansambluri întregi din zona Clujului.
Până în urmă cu câțiva ani, erau și doi fierari (cunoscuți, de fapt, ca fiind coaci, adică potcovari). Ca o curiozitate, foarte multe din porțile și gardurile de fier din localitate sunt făcute de aceștia. Fostele meșteșuguri, fierărie, dulgherie, torsul și țesutul lânii în case nu se mai practică, însă rămân o amintire vie a vieții rurale de altădată.
Despre oameni de-o viață
Numărul celor care își au locul în satul Chinteni ajunge la aproximativ 2000-2200 de persoane. Dintre acestea, în anul 2002, cu ocazia ultimului mare recensământ 2185 erau români, 556 maghiari și 46 de romi. Dintre localnici s-au ridicat în diferite domenii mai multe nume prezente în activitatea culturală a Clujului sau a Transilvaniei. Amintim aici de Matei Alexandru, fost Director al Muzeului de Istorie Zalău care, în anul 2004 a fost decorat de către Președintele țării cu distincția Meritul Cultural – Mare Grad de Ofiter. Sunt însă, mulți alții care, au avut funcții importante și au adus aportul la dezvoltarea zonei.
Drumeții pe dealuri
Localitatea Chinteni, nu se pretează în mod deosebit turismului clasic. Zona deluroasă și pădurile din jur însă, pot să fie o atracție deosebită pentru pasionații de drumeții ușoare sau picnic.
În pădurile și pe dealurile din zonă, găsim o faună variată care ne poate însenina drumeția, de la iepuri la căpriori și, mai rar mistreți. Mai pot fi zărite în zonă și unele specii de păsări, precum uliul, șoimul și fazanul.
Legenda fetei primarului
Chiar dacă, neavând ghid local, par greu de văzut locul și împrejurimile, orice localnic din zona este dispus să-ți povestească despre toate cele câte se petrec în comunitate. Noi așa am aflat despre legenda fetei primarului Dako Istvan. Se spune că aceasta, în vremea năvălirii tătarilor a fost dusă în pașalâcul de la Oradea. Tatăl ei, strângând bani pentru răscumpărare din ce au pierdut tătarii pe drum, a găsit-o și a vrut să o aducă acasă. Însă fata a refuzat. Tatăl ei, amărât, s-a întors singur în sat și cu banii pentru răscumpărarea fetei a cumpărat un clopot pentru biserică, ca fiecare bătaie să îi amintească de fata lui.
