Ne-am intalnit cu Teatrul la Perne
Teatrul se metamorfozeaza odata cu artistul, cu publicul sau de care este atat de dependent. De aici si goana de a-si schimba infatisarea, de a se plia pe realitatile societatii actuale, de a-si onora spectatorii cu momente vii.
Societatea de azi e dinamica, activa, surprinzatoare, caracterizata de multiculturalism si de o deschidere spre nou, spre alternativ. Teatrul a trebuit sa se “conformeze”. A iesit in strada, in gari, in sufragerii, in fabrici, in cluburi, cafenele si ceainarii.
Din acest punct de vedere Clujul este un oras cu o bogatie culturala de invidiat. Exista o scena pentru fiecare segment de public in parte. Intre colosii clasici (institutii culturale cu traditie) s-au dezvoltat si trupe independente care ne provoaca sa iesim din “zona noastra de confort” (un concept extrem de la moda), sa experimentam si sa imbratisam Noul.
Zilele trecute, aflandu-ma in cautarea “noului” am poposit pe La Perne. Era seara de teatru asa ca am ramas. Povestea, actorii, publicul si spatiul in care ne aflam s-au imbinat perfect. Mi-am comandat un ceai, “Bucuria iernii”, m-am asezat cuminte si relaxata si am inceput sa urmaresc “Povestea de iarna” cu Andreea Bolovan, Matei Muntiu si Stefan Florian.
Va recomand cu mare drag evenimentele organizate La Perne. Indiferent daca-i un concert, o piesa de teatru, seara de trivia sau cate si mai cate, aici te simti ca acasa alaturi de cei mai dragi prieteni. Oriunde ti-ai intoarce privirea, cineva iti va zambi si la fel vei simti si tu sa faci cand vei intalni privirile curioase de sub vreo caciulita sau o esarfa pufoasa bine infasurata in jurul capului. E contagios. 🙂
