Mărișel, locul în care sufletul reușește să te ajungă din urmă
Mai toate zonele aflate la doi pași de Cluj au ceva special; colțișoarele de natură din Apuseni respiră frumusețe, satele clujene îți inundă sufletul călător cu molcomul vieții, totul stă sub imperiul magic al Majestății sale, Autenticul. Dar Mărișel… ei bine, Mărișel are un mod unic de a-ți ajuta sufletul să te ajungă din urmă.
Când ajungi, ia-ți timp și respiră
Drumul de la Gilău la Mărișel, majoritatea știți, e o șerpuire lină de-a lungul lacului Tarnița, cu trecere prin Someșul Cald și Someșul Rece. După baraj, începe un ușor suiș înspre Mărișel, un drum pavat cu liniște și copaci, care parcă te acompaniază atotștiutori înspre locul cu farmec iremediabil.
Să nu fim prea idealiști, recunoaștem că gropile încă nerezolvate în totalitate pe ruta Cluj – Mărișel te pot împiedica să experimentezi din plin bucuria unui astfel de drum montan, dar sperăm că lucrurile vor fi remediate în acest sens, cât mai curând.
Ultima bucată înainte de a intra în sat deja te lasă fără aer. Tocmai de aceea poate e bine, imediat ce ajungi în Mărișel, să-ți iei timp, să te uiți în jur și să respiri. Priveliștea asupra văilor apusene, asupra caselor răsfirate de-a lungul celui mai întins platou montan locuit din Apuseni, este fenomenală.
Iar aerul pe care ai privilegiul să-l respiri, acel aer de munte ozonificat, printre cele mai curate din Europa, îți va oferi o energie pe care n-o găsești ușor în viață.
O topală de ciuperci de munte și-o discuție cu brazii
Pe principiul „n-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit”, așa vă recomandăm și noi să încercați o topală de ciuperci cu mămăligă la Cabana Moților și să le povestiți brazilor din fața voastră tot ce aveți pe suflet. E o terapie gustoasă, 100% naturală, simplă și cu eficiență maximă.
Pentru că, nu-i așa, tuturor ne-ar plăcea să avem cui spune păsurile noastre fără să ne fie frică de judecată. Iar brazii, vă mărturisim din experiență proprie, au o înțelepciune aparte și simt foarte bine când trebuie să tacă și să asculte, ca să-ți dai tu singur soluțiile.
O plimbare prin sat și-o cotitură la Țâcla Gavrii
Nici nu trebuie să vă gândiți să salutați oamenii când treceți prin sat. De departe veți primi salutări omenoase, ba chiar și-o fluturare de mâini din căruțele trase de frumoșii cai mărișeleni. Asta-i viața la țară în Ardeal, oamenii-s omeniți de oameni și bunul simț e piatră de temelie.
Dacă vă hotărâți să mergeți la Țâcla Gavrii (obligatoriu, pe jos) treceți pe lângă Muzeul Satului din Mărișel și faceți o scurtă vizită. Nu e mult de văzut, dar e autentic și frumos. Mai încolo, când treceți pe lângă școală, aruncați o privire statuii lui Pelaghia Roșu și întrebați-vă ce-a făcut să merite o statuie acolo. Răspunsuri puteți găsi aici.
Mai sus, la un moment dat, ajungeți la curtea lui Mariș, are o portiță deschisă tot timpul spre pajiștea din fața cabanei lui. Pe-acolo trebuie să treceți ca să ajungeți la Țâcla Gavrii. Dați de o scurtă cărăruie printr-o pădurice, urcați puțin și gata. Și când ajungeți, uitați-vă-n dreapta să vedeți Apusenii în toată splendoarea lor.
O recomandare: ca să vedeți și mai bine, mergeți puțin mai încolo față de troiță, dacă vă lasă vecinii cu cabanele din zonă. Vederea spre Măguri-Răcătău e formidabilă, pur și simplu.
