Locuiesc în Cluj-Napoca de când mă ştiu. Iubesc Clujul. Îmi place că e un oraş cultural, romantic, vesel şi plin de tineri. Locul meu preferat din oraş este Cetăţuia. Acolo este locul în care pot să plâng, să râd, să fiu romantică, să iubesc sau să fiu iubită, să împărtăşesc o poveste cu cele mai dragi persoane, să spun o glumă sau pur şi simplu să privesc.
Fiecare bancă are povestea ei, fiecare treaptă ce o păşesc are soiul ei de magie, fiecare copac are rolul lui. Este un oraş-comoara, iar Cetăţuia este una dintre comorile lui. Este un simbol important al Clujului, este un „loc de suflet”. Cetăţuia este a doua mea casă. Este un loc unde mă liniştesc, unde privesc copacii şi mă gândesc la cele mai chill lucruri, unde îmi compun articolele sau post-urile pentru blog, unde privesc cel mai bine cerul, unde îl ţin de mână pe omul pe care îl iubesc, unde buzele se întâlnesc cel mai bine.
Nu sunt acel om care spune că locul preferat din Cluj este o anume zonă comercială. Îmi aleg bine locurile, iar acest loc este cel mai bun pentru mine. Nu cred că va exista vreodată un loc mai primitor, deschis şi în acelaşi timp, nu cred că va exista vreodată un alt loc de unde sa priveşti tot Clujul. Toate acestea îmi dau un sentiment plăcut, un sentiment care nu o să dispară niciodată.
Vreau să cred că Cetăţuia este a mea, pentru că trezeşte cele mai ascunse lucruri din mine, pentru că mereu îmi purifică fiecare parte din suflet şi închide orice rană. Vreau să cred că pentru majoritatea dintre locuitorii acestui oraş sau locuitorii altor oraşe, Cetăţuia înseamnă pentru ei ceea ce înseamnă şi pentru mine. Locuri sunt multe în acest superb, faşcinant oraş, fiecare loc are sclipirea şi minunăţia lui, dar Cetăţuia este locul care redă sentimentele mult aşteptate de persoanele ca noi.
Articol scris de Calatean Raluca
Fotografie realizata de Pekus Andrei
