Izvorul Crișului. De unde chiar a izvorât Crișul Repede
Se spune că fără legende și amintiri nu putem fi valoroși astăzi. Și oare ce poate fi mai frumos decât să găsești surse de adevăr în legendele perene ale locurilor în care trăim, pe care le redescoperim de fiecare dată cu uimire și bucurie? Bunăoară, legenda locului din care izvorăște Crișul Repede, dintr-un loc anume al Munților Gilăului, este cel puțin interesantă și prielnică unei lecturi de după-amiază. 🙂
… Se zice că, demult, pe când oamenii şi uriaşii trăiau împreună, jos în câmpie, mai trăia un crai lacom după aur, și care a auzit că-n munţii dinspre răsărit ar fi o mină bogată de aur. Dar locul unde se afla aceasta nu-l ştia decât Criş-cel-Bătrân şi cei trei fii ai săi.
Craiul a pus cătanele să-i prindă, i-a închis şi i-a bătut, în speranţa că va afla de la ei unde este comoara. Bătrânul a murit în chinuri, dar nu a divulgat secretul cel mare. Înspăimântaţi, feciorii au decis să destăinuie locul şi să scape cu viaţă, ca să poată răzbuna moartea bătrânului lor tată. Au pornit spre Soare-Răsare, înspre locul minei de aur, cu paşi nesiguri, însoţiţi de cătanele craiului.
După trei zile şi trei nopţi de mers istovitor, cei trei tineri nu s-au mai înţeles în privinţa drumului de urmat, fiecare arătând altă cale. Feciorul cel mare era de părere că trebuie ţinut drumul spre răsărit, în timp ce ceilalţi doi doreau să ia drumul spre miazăzi. Fiind iute din fire, fratele cel mare s-a supărat pe ceilalţi doi şi a pornit în goană încotro gândea el că e mai bine, însoţit de o parte din cătanele craiului.
Zâna comorii și pedeapsa Crișului
Mijlociul, un flăcău bălan, şi mezinul, un băieţandru chipeş, au apucat-o spre miazăzi. După un timp, fratelui mai mic i s-a părut, totuşi, că fratele cel mare a avut dreptate şi a luat-o şi el spre Soare-Răsare. Au rătăcit însoţiţi de cătane multe zile şi nopti în căutarea minei de aur.
În cele din urmă, feciorul care apucase spre miazăzi a dat în munţi peste comoară. Dar în clipa în care a vrut s-o arate cătanelor, a ieşit zâna comorii, prefăcându-l în stană de piatră, iar pământul călcat de picioarele lui transformat în apă curgătoare.
La fel a făcut şi cu ceilalţi doi fraţi ai săi, ca aceştia să nu poată găsi niciodată comoara. Nici cătanele nu au avut o soartă mai bună, zâna comorii transformându-i în ape mici repezi curgătoare. Legenda mai spune că stanele lor de piatră se găsesc și acum la izvoarele râurilor, de nu le-o fi măcinat ploile şi vânturile.
Toponimia comunei Izvoru Crișului de-a lungul vremii:
1276: t. Crysfew,
1282: v. Keresfev
1504: p. Keresffiu
1455: Keresfő pataka
1737: Kőrőzs-fö
1808: Körösfő h., Kriseu, Krisu, „Kriseu vel Krisu”,
1861: Kriso
1913: Körösfő
1909/19: Crișeu
1929: Crișeu: Izvorul-Crișului
1936/9: Izvoru Crișului
Din această ultimă perioadă datează și construcţia de piatră „Izvorul Crişului Repede”, care se află chiar pe locul de unde izvorăşte râul Crişul Repede.
Oare fiii lui Criș-cel-bătrân or fi tot acolo?…
Sursa: istoricul Silvășan Vasile Gheorghe
