Plimbându-ne prin Cluj am descoperit comori | Bârlogul lui Faust

de |

Plimbându-ne prin Cluj am descoperit comori | Bârlogul lui Faust

…La doi pași de sala-depozit era ,,Bârlogul lui Faust” unde dimineață de dimineață îl cercetam pe ,,Magistrul Tăcerii”. Acolo, în chiar dimineața acelei zile, îmi luasem rămas bun de la Blaga. Mai tăcut chiar decât de-obicei (dacă așa ceva era cu putință), mă asculta vorbindu-i despre perspectivele mele (inexistente, de fapt, dar tinerețea era un fel de perpetuă reînnoire a perspectivelor, a proiectelor, cele noi răsărind din praful celor zădărnicite). Mă asculta cu o bunăvoință bătrânească, sau așa mi se părea, bărbatul acesta ce nu împlinise încă cincizeci de ani inspirându-mi o tandrețe amestecată cu milă, de parcă ar fi fost un bătrân neajutorat, umilit și obidit de nevrednicii puternici ai zilei…”

,,…Oameni și cărți, toți erau acolo exilați de lumea ce bântuia afară.” Totuși, acele vremuri au dat naștere unei comori urbane, ceva ce timpul nu ne va putea lua. O intrare mică, bine ascunsă încât aproape că este neobservabilă în freamătul vesel de pe holurile Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga”, străjuită atât pe interior, cât și în exterior de trepte mari, își așteaptă în tăcere vizitatorii, oamenii dornici să-i cunoască povestea. Dacă se întâmplă să fie remarcată, va trezi numaidecât o curiozitate mistuitoare, greu de stăpânit, care va căuta să afle cu orice preț ce se ascunde dincolo de acea ușă.

Faust
Foto: Biblioteca Centrală Universitară ,,Lucian Blaga”

Sub nebănuitele trepte… 

Privită din exterior, de pe strada Clinicilor, fațada bibliotecii pare un zid al unei cetăți care desparte o lume de altă lume. Privită din interior, din mica sală a ,,nebănuitelor trepte”, biblioteca pare un refugiu al spiritelor curajoase, a celor care caută să înțeleagă realitățile din jur, a celor care dăruiesc cu generozitate frumuseți neprețuite lumii din exterior.

Bârlogul lui Faust, căci așa se numește mica sală suspendată între etajul I și etajul II al Bibliotecii, a fost biroul marelui poet Lucian Blaga. Între anii 1952 – 1954, poetul, intrat în dizgrație și exclus din Universitate de către oficialitățile comuniste, se va retrage aici, ,,sub nebunuitele trepte”, unde va traduce monumentala operă ,,Faust” scrisă de Johann Wolfgang von Goethe. Traducerea marelui Blaga este considerată până în prezent una dintre cele mai reușite. Tot de aici, urmărea în tăcere și melancolic pașii femeii pe care o iubea, doamna Elena Daniello.

Faust
Foto: Sabina Stirb

Magistrul Tăcerii 

Micuța cameră de dimensiunile unei chilii, cu vedere spre strada Clinicilor, și-a primit numele peste ani, după ce poetul plecase de la Biblioteca Centrală Universitară, în anul 1959. Un loc misterios, o cameră-muzeu care păstrează mărturii despre condiția intelectualului într-o epocă frământată, reprezentând, totodată, o atestare a tabieturilor, frământărilor și muncii celei mai strălucite personalități a României contemporane, Bârlogul lui Faust este unul dintre cele mai puțin explorate spații din oraș.

Ironizat de oficialitățile comuniste, cele care-l înlăturaseră de la catedra de Filosofie pe motiv politic, pentru că dormea în această cameră-birou, misteriosul Blaga a creat în perioada în care s-a aflat aici, la bibliotecă. Însemnările sale se află astăzi la secția Colecții Speciale, prezentând cu acuratețe genialitatea unei personalități remarcabile a culturii române.

,,….Iată o clădire ce-mi era încă familiară. De aici nu mă alungaseră. Dimpotrivă, unii din cei scoși de prin alte părți și aciuați aici mă adoptaseră și-mi ocrotiseră munca în ultimii ani. Printre cărțile din depozitul, glacial iarna, torid vara, al Bibliotecii Academiei … – acolo în sala aceea mirosind delectabil a carte veche îmi făcusem veacul, în ultimii ani.”

Sursă: Petraș, Irina – Clujul din cuvinte / coord. Irina Petraș – Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2008