Minunatele lumi ale Clujului sau despre cum se poate democratiza arta | Asociația Reciproca
De unde începem? De la democrație! Poate de la oameni?! Începem de la un spectacol la care a plâns o sală întreagă și la care vor mai plânge încă mulți spectatori în multe săli din țară. ,,Țuhaus” a obținut fonduri pentru un turneu în România!
Istoria mare
Așa cum se întâmplă adesea, după ceremonie* lucrurile s-au reașezat în creuzetul normalității știute. Nimic nu pare să se fi schimbat. De zece ani încoace, cultura urbană umple spațiile sălilor din interiorul casei cu aceeași hotărâre și discreție, sporindu-i valoarea prin ideile care își găsesc expresia plenară în evenimentele cultural-artistice care au loc aici.
Este o seară de vineri. Găsesc spațiul Casei Tranzit animat de o expoziție interactivă și colorată. În camerele de la etaj, în aripa sudică a clădirii, răsună multe voci, se aud discuții, se pot discerne zâmbete zgomotoase, hohote, dialoguri relaxate.
Artiștii savurează această seară de sfârșit de săptămână într-un mod obișnuit, în limitele unei rutine asimilate cu ușurință. Cu toate acestea, ritualul lor este înzestrat cu atâta farmec încât se creează impresia că intri într-o altă lume, o lume ancorată în realitatea Clujului contemporan însă care trăiește la dimensiuni globale. Fiecare om pe care-l întâlnesc este ocupat cu ceva, este prins într-o activitate proprie, profund intimă și personală, fără a fi desprins total de ceilalți oameni din jur cu care comunică în tăcere.
În această perfectă sincronie între lumi, realități și comunități, într-un ritm calm ce anunță un alt sfârșit de săptămână, pregătirile pentru o nouă rezidență își încetinesc ușor ritmul. De luni vor intra în febrila etapă a ultimelor preparative.
Se anunță un sezon al proiectelor: rezidența lui Alex Bodea cu atelierul ,,Fact Finding: the process of looking into things”, apoi în mai – iunie rezidența Laurei Sandu și atelierul ,,Reprezentările sărăciei în artă și mass-media” și în septembrie – octombrie rezidența III și atelierul ,,If it’s the last thing I do: the body and imagination in space as a political tool”.
În acest an, Focus Atelier își celebrează a patra ediție, iar în contextul acestei duble aniversări, simbolică am spune, artiștii caută și mai insistent un răspuns la chestiunile sociale și culturale care macină lumea orașului și a țării. Realitatea imediată, mundană, cotidianul ficționalizat devin surse valoroase de inspirație pentru artiștii Clujului contemporan, care afirmă energic că rolul artelor este acela de a problematiza, de a identifica multiperspectivitatea în chestiunile și dilemele sociale, politice, economice, de a încuraja insistent pluralismul ideilor, de a coopta societatea în demersul de rezolvare a propriilor frământări, de a implica comunitatea clujeană în marele curs al istoriei, de a activa resursele necesare depășirii situațiilor deranjante.
Istoria individuală
Istoria individuală începe în anul 2014, atunci când Claudiu Maxim Lorand împreună cu Popescu Nicoleta Oana, Lucia Mărneanu și Bogdan Radu Mihai decid să se constituie într-o organizație culturală. Mai târziu, la scopul asociației aderă Oana Hodade, Almási Attila, Ani Mărincean și Vlad Cantoreanu, fapt ce vine să certifice reușita acestei comuniuni.
În spațiul încăperii unde ne aflăm pătrunde veselia acelui sfârșit de săptămână binevenit. Cu toate acestea, se simte emoția și reticența în legătură cu intențiile jurnalistului. O situație deloc atipică: suntem, ca societate, atât de înclinați spre faptele senzaționale, spre neverosimil, încât argumentul interesului pentru cotidian, pentru rutina unor activități și, în sfârșit, spre istoria individuală, mică, pare să își fi pierdut credibilitatea lăsând loc suspiciunii.
Claudiu este unul din cei patru membri fondatori ai Asociației Reciproca. În urmă cu cinci ani studia Regia și Filosofia la Universitatea Babeș-Bolyai. Acum este regizor și omul care se ocupă de partea administrativă în cadrul asociației – un cumul de funcții și responsabilități comun pentru asociațiile artiștilor independenți de la noi din țară. Cu toate acestea, avantajul acestor formule asociative independente rezidă în faptul că oferă o mai mare libertate de exprimare artistică, încurajând experimentul și avansarea în atenția publicului doar a chestiunilor considerate relevante, interesante, care nu se încadrează în paradigma clasică, mărturisește Claudiu. Dezavantajul se poate intui cu ușurință: precaritate, dileme legate de diseminare, lipsa infrastructurii, a banilor, a spațiului.
De fapt, Asociația Reciproca a luat ființă într-o formulare pragmatică, care să-i permită să funcționeze în absența insfrastructurii și logisticii. S-a constituit ca o comunitate care și-a propus să dezvolte climatul cultural și să crească gradul de responsabilitate socială prin inițierea, susținerea și patronarea activităților cu caracter artistic, social și științific, fără a avea un spațiu de activare fix, concret. Acest model de management inovativ s-a dovedit a fi viabil, permițându-le să dezvolte o serie de proiecte de impact, în parteneriat cu asociații de artiști din Cluj și din țară: Reactor de creație și experiment, Federația Fabrica de Pensule, Asociația Váróterem Projekt, MACAZ Teatru Bar Coop, Centrul de Teatru Educațional Replika. De asemenea, au reușit să dezvolte două proiecte – ,,Focus Atelier – platformă de ateliere și dezbateri” și ,,Troc – rețea de teatru educativ”.
,,La spectacolele-lectură a plâns jumătate din sală.” ,,După premiera ,,Țuhaus” oamenii reveneau și a doua zi la discuții.” În fapt, despre aceste lucruri este vorba: arta, indiferent de forma sa, este un proiect uman, cu și despre oameni, despre povești reale, autentice, despre emoții pure, care rămân cu noi și care-i implică pe cei care le-au trăit.
,,Pentru spectacolul ,,Țuhaus” am fost în penitenciare, am discutat cu deținuții. Așa decurge documentarea. …Erau oameni care, spunându-și povestea, se simțeau răzbunați.”
Înapoi la marea istorie
Dincolo de geamul acoperit de noapte se poate discerne realitatea orașului cufundat în liniște. Cu toate acestea, un sentiment greu de definit însă sâcâitor cuprinde ființele celor prezinți în acest spațiu al culturii, aflat chiar în centrul Clujului. Face și acesta parte tot din acest registru al realității, coexistând cu momentele de sinceră încântare, de exuberanță de la un sfârșit de săptămână. Nu este ușor să îți asumi sarcina de a educa, de a ridica niște întrebări incomode, de a problematiza chestiuni despre care arareori se discută.
Este destul de grea și asumarea deplină a acestei calități, de actor independent, de om de creație, poziție din care pledezi pentru democratizarea artei. Este anevoios să supraviețuiești într-o țară în care nu există fonduri structurale pentru artiștii independenți și an de an ești pus în situația de a relua de la zero întreg demersul birocratic de care depinzi exclusiv. Se adună mult stres, mereu ești măcinat de nesiguranță.
Claudiu vorbește cu încredere despre aceste aspecte. Cei patru ani de gestionare administrativă a asociației l-au călit și l-au pus în situația de a stăpâni abil procedurile legale. Crede că tot demersul finanțării artiștilor independenți ar putea fi ușurat prin alocarea unui buget exclusiv pentru acest gen de activitate, atât la nivel local cât și în cadrul Administrației Fondului Cultural Național și, bineînțeles, prin fondurile structurale funcționale care ar trebui instituite. De asemenea, sugerează cu seriozitate că Primăria ar trebui să își formuleze un ghid de decont, pentru a se pune la adăpost de alte verificări, dar și pentru a ușura munca celor care trebuie să întocmească dosarele.
Cufundându-ne în fericirile și neliniștile existenței de zi cu zi ni se pare că sunetele veseliei din camera alăturată se estompează. Așa se întâmplă mereu: o grijă umbrește multe momente de bucurie și te face reținut în fața celor care vor veni mai târziu. Artiștii de la Cluj trăiesc istoria mică, istoria comunității pentru care activează și se dedică, însă, privită cu detașare, această istorie pe care ei o scriu este mare și este a noastră, a tuturor. Ideilor pe care le răspândesc prin intermediul artei și a efortului lor zilnic și susținut sunt neprețuite, colosale, la fel cum este și întreg demersul pentru democratizare și pluralism… în artă.
* În ianuarie 2018, Fundația Tranzit, cea care gestionează spațiul Casei Tranzit de pe strada George Barițiu, a fost distinsă de către Administrația Fondului Cultural Național cu premiul pentru rezistență în cultura urbană.
Articol inclus în proiectul Clujul ideilor, Clujul artiștilor
Veronica Onea, redactor Cluj.com – Ghid Local
Foto: Cluj.com – Ghid Local
