Comuna Cășeiu și ce înseamnă, de fapt, un castru roman
Când ne-am propus să explorăm satele clujene (toate satele clujene), știam că existau infinite modalități de-a face acest lucru. Ne-am dorit, însă, cel și cel mai mult, să implicăm comunitatea clujeană în acest demers, să-i ducem pe clujeni în mijlocul Satului. Textul și imaginile de mai jos, rezultate în urma unei vizite, la fața locului, a voluntarilor din cadrul proiectului #ClujulVăzutAltfel reflectă tocmai această întâlnire cu lumea satului. Mitiș Nicolae (redactor) și Cristina Beșelea (fotograf), alături de un „ghid local” binevoitor, au ocazia să stea de vorbă cu domnul Pop Teofil Rubin. Iată experiența lor din satul Cășeiu:
Pe o pășune întinsă, cât vezi cu ochii, căpițe de fân și turme de oi. Înainte, de-a lungul șoselei, apare Cășeiul. Un sat liniștit, așezat între dealuri, în apropierea Someșului. Oare a fost o glumă, când unul dintre localnici ne zise că numele satului vine de la cuvântul „caș”, și că, de fapt, vechii locuitori ai satului erau faimoși pentru producerea de… caș?
Cum de n-ar fi, am descoperit Cășeiul ca un arhetip al satului românesc – cu oameni primitori, cu tradiții ce încă mai supraviețuiesc, cu povești deosebite, desprinse parcă din lucrările lui Sadoveanu. Undeva, într-o ogradă, se bea palincă. În alta, se sapă o fântână. Satul își trăiește viața. Și de n-ar fi câteva indicatoare într-o stare de-a dreptul jalnică, n-ai ști niciodată că, de fapt, pe aici, prin Cășeiu, trecea o linie importantă de castre romane.
Localnicii, de la mic la mare, au cunoscut ce este într-adevăr un castru și unde îl putem găsi în Cășeiu. Eu cu fotograful din echipă (Cristina) însă habar n-aveam ce este un castru roman. Întâmplarea a făcut, însă, să-l întâlnim pe colonelul Pop Teofil Rubin, un adevărat cronicar al satului, care ne-a elucidat misterul.
„Castru, explică dumnealui, este o cazarmă pregătită pentru aprovizionarea trupelor luptătoare cu toate cele necesare. Someșul permitea transportarea proviziilor și armamentului către trupele romane… Păcat ca de-a lungul istoriei acest castru n-a fost conservat…”
Strigatul peste sat
Tot de la dumnealui am aflat și despre un obicei deosebit al comunei Cășeiu – strigatul peste sat.
„Băieții, care văd și știu tot ce se întâmplă de-a lungul anului în sat, se adună în noaptea de Florii în două grupuri și urcă pe două dealuri diferite. Și de acolo încep să strige, spre exemplu,: „Mă! Maria a lui X a fost văzută în vie cu cineva. Drept îi, mă?” Și ceilalți de pe deal trebuie să le răspundă și să le zică adevărul! Uite-așa ies la iveală abaterile de la morală ale lumii de-aici.”
Într-adevăr, pe vremuri, acest obicei era practicat ca modalitate de îndreptare a comportării.
Surprinși de acest obicei, am înaintat prin arșița după-amiezii să vedem, totuși, castrul roman, Samum, care a avut și vechea denumire de Impagus Samus, adică, în lunca Someșului. Am răscolit printre ierburile decolorate de arșiță, am căutat să ne ghidăm după indicatoare, și… nu am găsit castrul. Ceea ce ar fi putut fi vechea cazarmă romană era acoperită de niște buruieni dense, de nepătruns. Am plecat, mai târziu, cumva dezamăgiți. Păcat că ne lăsăm istoria să zacă printre buruieni.
Lecturi adiționale: Destine. Teofil, Pop Rubin. Editura Astra-Dej, 2014.
Redactor: Mitiș Nicolae
Fotograf: Cristina Beșelea
Mulțumim pentru implicare!
