Casa Filstich Kemény | Poveștile vechi ale unei clădiri cândva mult râvnită
O scurtă privire asupra clădirilor din centrul orașului ne stârnește numeroase curiozități. Casa Filstich Kemény ne atrage atenția din prisma poveștilor auzite despre ea. Astfel am descoperit o lume trecută, plină de nuanță, culoare și mister chiar în centrul Clujului, într-o clădire ușor ignorată de mulți dintre noi.
Iată câteva povești savuroase ale unui Cluj din cărțile de istorie care se leagă de frumoasa casă Filstich Kemény:
Casa Filstich – istoric
Înainte de epoca barocă, această reşedinţă era una dintre cele mai râvnite şi mai opulente clădiri din centrul oraşului. Chiar dacă astăzi pare că se pierde între celelalte clădiri aflate pe latura nordică a Pieţei Unirii. Ancadramentul din prima curte a clădirii ne spune dovezi clare ale existenței clădirii. Se poate observa că poartă numele lui Petru Filstich și este inscripționat anul 1597. Locuinţa a fost construită între secolele XVI-XVII de către familia Filstich, care făcea parte din breasla aurarilor.
Istoria acestei clădiri începe cu Petru Filstich Jr. care a obţinut de la generalul Giorgio Basta dreptul de a preschimba aurul. Giorgio Basta, cel care are responsabilitatea morală a uciderii lui Mihai Viteazul, a devenit conducătorul Transilvaniei, ca urmare a numirii sale de către Casa Imperială de Austria. De altfel, numele Filstich e inscripționat pe ancadramentul unei uşi, care poate fi văzută şi azi în curtea interioară.
Care este structura clădirii?
Camerele de la nivelul subsolului şi al parterului sunt boltite şi structurate în trei tronsoane paralele. Subsolul se întinde sub aripile din jurul primei curţi şi sub curtea propriu-zisă, majoritatea încăperilor acesteia având bolţi cilindrice din cărămidă. Zidurile subsolului sunt construite din piatră de râu, în care apar, pe alocuri, blocuri de piatră fasonată.
Camerele parterului au bolţi cilindrice cu penetraţii, cu excepţia unei încăperi ce comunică cu gangul dintre cele două curţi. Structurarea camerelor etajului este diferită de cea a nivelelor inferioare. Aripa dinspre piaţă este împărţită în trei încăperi, dintre care cea dinspre piaţă este o cameră cu dimensiuni impozante, ocupând întreaga lăţime a parcelei. La nord de aceasta se află două camere mai mici, cea de vest fiind boltită cu calotă, iar cea de est este tavanită.
Vizitată de personalități marcante ale vremii
Moștenită din tată în fiu, longevitatea casei a căpătat importante valențe istorice. Documentele vremii vorbesc despre prezența, de-a lungul timpului, a unor mari personalități în casa cu pricina. Registrele juridice din anii 1606-1608 atestă prezența lui Paul Krausenegg în anul 1603 în Casa Filstich Kemény. Acesta a fost un important comisar imperial. În această vizită i-a fost alături generalul Gheorghe Basta.
În continuare, ziua Rusaliilor anului 1607 a adus în casa mult râvnită un candidat la la scaunul princiar, Valentin Homonnai. Un an mai târziu casa devine locuită de Dionisie Bánffy, alături de soția sa, Ana Báthory.
„Târfa însângerată a Diavolului”
Personaj ciudat învăluit în mister,
Ana Báthory şi-a dobândit renumele de „Târfa însângerată a Diavolului”, respectiv „femeia vampir”. Se spune despre ea că ar fi fost pasionată de magie neagră şi că făcea baie în sângele tinerelor virgine pentru a-şi întreţine frumuseţea. Faima ei a fost depăşită doar de verişoara sa, Elisabeta Báthory. Potrivit legendei, Elisabeta îşi ademenea o parte din victime cu promisiuni false, iar pe altele le răpea. Tinerele fete erau obligate să muncească, iar prima greşeală, oricât de insignifiantă, era folosită ca motiv de pedeapsă şi tortură.
Din vorbă în vorbă
Trista faimă a Elisabetei Báthory pare a avea la origine acuzaţiile fabricate de György Thurzó, care intenţionase să-şi însuşească averea ei. Astfel, văduva Elisabeta a fost supusă unui proces, fiind acuzată de uciderea tinerelor ei servitoare. În urma procesului, a fost închisă într un turn al castelului ei, unde s-a îmbolnăvit, decedând apoi la 21 august 1614.
Ce ziceau contemporanii acelor vremuri?
Bogăţia familiei Filstich a stârnit invidia contemporanilor. Din acest motiv, blazonul familiei, reprezentând un inorog, păstrat în curtea interioară, este însoţit de deviza „Virtutis comes invidia”, adică „virtutea este însoţită de invidie”. În secolul al XVIII-lea, clădirea a fost achiziţionată de nobilii din familia Kemény, care au adaptat-o noilor cerinţe de confort ale epocii. Faţada actuală a clădirii datează din epoca barocului târziu, pe ea fiind reprezentate cele patru anotimpuri şi Sfântul Florian, înconjurat de case mistuite de flăcări. Se spune că această clădire a fost ocolită de unul dintre incendiile care au devastat Clujul.
