42 de turisti clujeni au explorat comori aflate la granita judetului!
Zona Cheilor Rametului a venit ca o provocare si, mai ales, ca o curiozitate pentru un grup de 42 de turisti clujeni!
Sambata, 19 iulie 2014, a avut loc excursia de zi la Manastirea / Cheile Rametului – Rimetea, organizata cu mult entuziasm de Cluj.com, Retro Youth Hostel si Cluj Guided Tours.
Dupa excursia de la Gradina Zmeilor – Borza din luna iunie, de data aceasta am optat pentru un alt tip de traseu, relief si comunitate.
Dorinta noastra de a descoperi comorile aflate la doi pasi de Cluj i-a molipsit si pe clujenii care ni s-au alaturat in acest demers de explorare, iar bucuria lor ne determina sa continuam sirul excursiilor de o zi, cu o escapada, de data aceasta, la Rosia Montana, pe 16 august – detalii aici.
Pentru ca ne dorim ca aceste excursii sa fie cat mai reusite, scopul fiind ca turistii sa se simta cat mai bine, le-am cerut acestora si un feedback legat de excursie. Astfel, pe o scala de la 1 la 10, unde nota 10 e de bine (de foarte bine!), excursia de sambata a primit nota 9,92 – media celor 40 de persoane care si-au exprimat parerea. Le multumim si pentru feedback-ul specific si concret pe care ni l-au oferit, precum si pentru sugestii. Toate ne vor ajuta sa organizam si excursiile viitoare cat mai bine, in directia potrivita.
O astfel de iesire din cotidian, alaturi de oameni care impartasesc acelasi entuziasm al explorarii si al descoperirii are darul de a te incarca de energie, de a te relaxa si de a cunoaste o bucurie a momentului prezent, atat de necesara pentru multi dintre noi.
Excursia a inceput, la fel ca data trecuta, in fata Casei de Cultura a Studentilor, cand, la ora 8 toata lumea isi gasise un loc in autocar si porneam timid la drum, intrebandu-ne ce comori ne asteapta la distanta de doar 2 ore. Trecand prin Aiud, Ionut – ghidul nostru, ne spune cateva lucruri despre Cetatea Aiudului care au darul de a ne starni curiozitatea si apetitul pentru mai mult…
Ajunsi la Manastirea Rametului, ne adunam in jurul lui pentru a afla mai multe despre istoricul zbuciumat al manastirii si despre obstacolele pe care aceasta le-a intampinat de-a lungul timpului. Locul este de o frumusete izbitoare, amplasarea manastirii e idilica – un contrast intre albul zidurilor si al cladirilor, intre gingasia florilor ornamentale de aici si salbaticia reliefului, duritatea stancilor din fundal. Suntem intampinati de o maicuta care se ofera sa ne spuna mai multe despre manastire, admiram si muzeul de aici – care, desi mic si inghesuit, include o serie de obiecte cu care, multi dintre noi, ne intalnim pentru prima data. O scurta calatorie in timp, prin istorie…
Mai inaintam cu autocarul pana la Cabana Ramet, de unde, dupa o scurta pauza si dupa ce ne organizam putin grupul (care nu e mic deloc, de altfel), vom porni la pas vioi si vesel inspre Chei. Din intreg traseul propus, e poate locul care starneste cel mai mult curiozitatea si aduce cele mai multe semne de intrebare pentru cei prezenti. Vremea va fi de partea noastra ? Vom putea toti sa parcurgem traseul prin chei ? Vom face cunostinta cu apa rece care traverseaza Cheile sau vom putea evita contactul cu ea ? Vrem sa evitam contactul cu apa ? Multe semne de intrebare dar si mult entuziasm pe drumul pana la chei, cativa kilometri parcursi la pas. Avem acum ocazia de a ne cunoaste mai bine, de a discuta relaxat, in aer curat, inconjurati de un peisaj minunat!
Prinsi de frumusetile din jur, uitand de grijile cotidiene, discutand cu cei din jurul nostru, trecerea de la drumul forestier la intrarea propriu-zisa in chei nu este atat de marcanta. Ne trezim pasind vioi pe bolovanii aflati pe marginea firului apei sau pe cararea salbatica aflata imediat langa. Cate un hop, un pas mai mare, o creanga ajutatoare, cate un test de echilibru. Ne descurcam toti si ne bucuram de zambetele celorlalti. Spiritul de aventura iese la suprafata si cuprinde intreg grupul, de la mic la mare. Unii se descalta si iau curajosi drumul apei, ceilalti continua sa inainteze lipiti de peretii de stanca din interiorul cheilor. Satisfactia data de traseu, de descoperirea acestui loc inca salbatic si, in ciuda amenajarilor facute pentru a usura parcurgerea lui, inca provocator, este imensa. Ajunsi la Portal, punctul de oprire pe care il stabilisem, ne este greu sa rezistam tentatiei de a inainta. Asa ca mai inaintam o portiune din traseu. De aici, se adauga parca un plus de dificultate traseului. Ne oprim totusi, la intalnirea cu un bolovan imens. De aici, facem drumul intors spre autocarul de care uitasem cu desavarsire.
Ne asteapta in Rimetea un gulas traditional, la pensiunea Dr. Demeter (dupa atatea catarari, foamea incepe sa se faca simtita). Pe drum, o scurta, dar atat de binevenita oprire in zona Cheilor Valisoarei. Minunat!
Rimetea a venit ca o recompensa pentru efortul depus in Cheile Rametului. Am luat masa, am vizitat Muzeul Etnografic din sat si, dupa un tur pe aleile satului, ne-am relaxat privirile pe Piatra Secuiului, in speranta ca o vom escalada si pe ea cat de curand!
Fotografi: Attila Kiraly, Lucian Nuta, Lorincz Ferenc
