3 poeți ai Clujului – Povești spuse în rimă și ritm
Facem o incursiune într-un Cluj ritmat, în care 3 poeți ai Clujului și-au scris poveștile de viață pe ritmurile și sonoritatea cuvintelor. Ne place să cunoaștem oamenii și poveștile lor. Fiecare are de oferit o învățătură și reprezintă o modalitate de a inspira. Chiar dacă nu toți s-au născut aici, toți au ales să își petreacă cea mai mare parte din viață în orașul comoară. Au împărtășit frânturi din viață, pe care le-au lăsat moștenire nouă, celor prezenți.
-
Lucian Blaga
O personalitate foarte cunoscută și apreciată, Lucian Blaga urmat studii în mai multe domenii: teologie, filosofie și biologie. A devenit doctor în filosofie după studiile finalizate la Viena. Vocația sa l-a propulsat spre rezultate. În 1910 își face debutul în lumea literară cu poezia „Pe Țărm” în ziarul „Tribuna”. Activitatea sa lirică prinde, apoi, avânt, făcând publice mai multe volume de poezii. La Universitatea din Cluj, Lucian Blaga devine profesor de filosofie a culturii, post din care va fi înlăturat din motive de natură politică. Ulterior, toate publicațiile îi sunt respinse, motiv pentru care se orientează spre traducerea unor lucrări consacrate.
Unele surse spun că Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte şi Basil Munteanu pentru premiul Nobel oferit pentru literatură. Totuși, premiul nu a fost acordat marelui poet.
În Cluj la Biblioteca Centrală Universitară se găsește biroul marelui poet Lucian Blaga, intitulat „Bârlogul lui Faust”. (Vezi aici).
Operele sale lirice ne-au ajuns la suflet. Deși este greu să faci o selecție în funcție de preferințe, alegem una în funcție de mesaj. Suntem de părere că versurile din „Ghimpii” exprimă, foarte realist, natura relațiilor inter umane, de orice fel.
Ghimpii
Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâţia ghimpi,
dar n-am vrut să-i rup.
credeam că-s muguri-
şi-au să înflorească.
Te-am întâlnit apoi pe tine.
O, câţi ghimpi, câţi ghimpi aveai!
dar n-am voit să te despoi –
credeam c-o să-nflorească.
Azi toate astea-mi trec
pe dinainte şi zâmbesc.
Zâmbesc şi hoinăresc prin văi
Zburdalnic în bătaia vântului.
Eram copil.
-
Horia Bădescu
Nu putem să nu amintim de autorul mult îndrăgitului vers „ e toamnă nebun de frumoasă la Cluj”. Horia Bădescu a urmat cursurile Facultății de Filologie, obținându-și doctoratul în Litere. Prima poezie publicată a fost în revista „Tribuna” în anul 1964. Toată activitatea poetului s-a desfășurat în jurul cuvintelor. Astfel că, pe parcursul vieții s-a dedicat scrisului, fiind redactor la Studioul Teritorial de Radio din Cluj. Meritele însă l-au propulsat spre carieră, devenind director al Teatrului Național din Cluj-Napoca. Horia Bădescu a activat în grupul „Echinox” în care și-a desfășurat mare parte din activitate scriitoricească. Autorul a fost remarcat pentru contribuția adusă literaturii românești. Astfel că în 2004 este distins cu Ordinul Național „Meritul Cultural”.
Operele sale te poartă printre emoții melancolice. „De iuventute” ne descoperă un oraș cu o cromatică puternică, acompaniată de sentimente manifestate tumultuos. Definitoriu pentru al nostru oraș drag.
De iuventute
Ascultă cum cântă întâiele brume,
dezmăţ de culori e-n copacii ursuji;
acum te poţi pierde pe străzi fără nume,
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!
Acum bate-n turnuri o oră regală,
din vechi manuscripte vocabule ies,
e-un ceas când oraşul în haine de gală
începe să cânte «sumus dum iuvenes!»
O stea poţi purta noaptea asta pe umăr,
poţi iubi, poţi vorbi cu prietenii duşi,
poţi uita anii care se-adună la număr;
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!
-
Emil Isac
O altă personalitate marcantă din lista noastră de 3 poeți ai Clujului este Emil Isac. Studiind la Facultatea de Drept și Științe Sociale, acesta și-a adus contribuțiile în cultura românească nu doar prin felul unic de a vedea viața și de a o transpune prin poeziile sale, ci și prin destoinicia de care a dat dovadă de-a lungul vieții. Prima lucrare publicată a fost în anul 1903, „La umbra plopilor” în revista „Familia”. Aprecierile i-au asigurat colaborările cu multe alte reviste, dintre care amintim „Viața nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viața românească”. Operele sale au fost încununate de merite.
Emil Isac și-a spus gândurile într-o tonalitate persuasivă. Fiecare poezie dezvăluie o lume în care tronează patosul.
Mama
Te-am visat azi noapte, mama mea moarte.
Ai stat ca o umbră de aur la a cerului poartă.
Nu aveai ființa, numai sufletul tău era lumină.
Și erai ușoară ca o șoaptă ce întristează struna de mandolină.
Te chemam: vino ca mama, ca brațe, ca sânge, ca gura,
Vino, ca mama ce n-ai băut din paharul cu ură,
Vino, și-mi mângâie părul și-mi spune poveste,
Vino, și-mi spune că moarte și cimitir nu este…
Te-am visat azi noapte, mama mea bună,
Tu care trăiești poate cu celelalte mame în lună,
Voi, albe femei, voi blânde, ce aruncați din cer zare,
Din bunătatea voastră mare
Tu, care trăiești poate departe în stele,
Te-am visat cu stângace visurile mele.
Și dimineața când m-a trezit durerea de a te ști pierdută pe veci,
Mi-a trecut amintirea-ți fierbinte ca un cântec pe ulițele reci.
Surse informații și foto – ro.wikipedia.org
