Vietăți și plante în fotografii deosebite realizate de Daniel Mîrlea în Hoia, Făget și Cheile Turzii
Se trezește la ore matinale, cu noaptea în cap, în momente în care alții se adâncesc mai bine în somn. Cu aparatul foto la mână, Daniel Mîrlea este un neobosit admirator al Naturii. Noi, somnoroșii Clujului, nu putem decât să-i fim recunoscători: n-am fi știut niciodată cum arată laleaua pestriță la ivirea zorilor, prin Cheile Turzii, nici cum Măseaua ciutei zâmbește primelor raze de soare, prin pădurile Hoia și Făget.
După o iarnă în care împrejurimile Clujului au amorțit sub alb de nea, pădurile Hoia și Făget, dar și Cheile Turzii și-au recăpătat culorile vii, dar și ciripeli de păsări, petale de flori sălbatice și alte plante delicate. Dacă sunteți dornici să vedeți cum erau aceste locuri pe timp de iarnă, tot prin ochii lui Daniel, vă recomandăm să aruncați o privire și aici » Făget și Hoia: animale și peisaje surprinse de un fotograf clujean (pe timpul iernii).
Fotografiile de față au fost realizate în lunile de primăvară – din martie, până acum, la final de Florar. Cei care îl urmăresc pe Daniel îndeaproape știu că dincolo de fiecare fotografie stă o alarmă matinală, motivație și un entuziasm pentru frumusețile din jurul nostru care depășește diversele impedimente (că e frig, că e ceață, că plouă, că ce bine-ar fi să dormi…).
Ne plac aceste incursiuni vizuale și virtuale la care am fost provocați. Stârnesc în noi dorința de-a o lua înaintea zorilor și de a explora, la rândul nostru, Cheile Turzii, Hoia sau Făgetul în acea liniște perfectă, unde doar răsăritul, apele, vântul și gângăniile au voce.
Gata. Vă lăsăm cu fotografiile și gândurile lui Daniel. De altfel, vă recomandăm să îl urmăriți: dincolo de acest ospăț vizual, veți afla multe lucruri despre fauna și flora nu doar din împrejurimile Clujului, ci din întreaga țară (Daniel este un veșnic călător) » Daniel Mîrlea – Nature & Wildlife Photographer.
„În dimineața aceasta, alarma a sunat la 05:05 (…) Cred că e a 5-a zi din ultimele 7 în care mă trezesc la o oră asemănătoare și deja începe să se adune puțin oboseala. Am impresia că cu cât îmi este mai greu să mă trezesc, cu atât va fi ziua mai minunată, de exemplu, astăzi am avut impresia că sunt într-un vis. Am găsit o Pădure Hoia plină de viață și de misticism, o ceață densă de aproape o tăiai cu cuțitul, iar păsările erau mai active ca niciodată.
M-am dezmeticit destul de ușor și am început să explorez la pas pădurea, pff… ce a mai plouat noaptea trecută, solul era îmbibat cu apă și cu greu am reușit să rămân uscat la picioare. Cred că ceața a ținut mai mult de o oră și jumătate, a fost un sentiment de libertate și explorare cum nu am mai avut.”
„Această broască roșie de munte stătea în apropierea ouălelor depuse, astfel, încercând să le protejeze de prădători și să atragă toată atenția asupra ei.”
„Întâlnirea mea cu Fritillaria montana a fost ieri dimineață. Alarma a sunat parcă mult prea devreme după o zi anterioară în care am explorat, pe cât am putut, Rezervația Naturală Cheile Turzii. Am ieșit din cort buimac de somn și am luat-o la pas agale către înălțimile Cheilor. Dacă este să am o slăbiciune, aceea ar fi momentele de dimineață, atunci când abia am făcut ochi și trebuie să încep direct cu un efort susținut.
Ajuns la locul cu pricina, soarele încă era ascuns după dealuri, așadar am început să ascult cântecele pițigoilor mari și a ciocănitorilor și să mă gândesc la eventualele compoziții pe care le-aș avea cu subiectele din zonă. A fost puțin atipic, deoarece eram în mijlocul pădurii, într-o zonă calcaroasă, iar lumina caldă ce urma să apară era blocată de trunchiurile copacilor…”
„Am început să urcăm cu noaptea în cap, la intrarea în pădure abia distingeam crengile și trunchiurile copacilor. Aici, liniștea domnea, fiind întreruptă, din când în când, de muncitoarele ciocănitori care se aflau în căutarea hranei și lucrau la cuiburile pentru noua generație. Ajunși sus, soarele încă nu se arătase pe cer, abia începeau să apară primele fragmente din discul solar… ce bucurie să fii acolo și să privești către orizont în timp ce lumina caldă îți hrănește dorința de explorare!
În așteptarea luminii soarelui și a căldurii, florile erau într-o stare de amorțeală, zgribulite și cu petalele închise. Pot spune că, aici, am surprins o lume adormită, mângâiată de primele raze de soare, insectele începeau să prindă aripi, florile își deschideau petalele delicate, iar lumina caldă te transpunea într-un moment de acalmie, căldură și pace. Toate acestea te făceau să visezi, iar aparatul foto devenea doar un instrument de teleportare în aceaste momente aparte.”
„Un mic dragon ce stătea ascuns prin vegetație.”
„Unde solul era acoperit de frunze uscate, acum găsești întinderi de anemone ce creează o pătură verde cu multe floricele albe”
