Versuri pentru toamnă – scrise de Cristian Veveriță
Melancolice șiroaie, gri perdele înșiruite,
îi îmbracă lunga straie de frunze îngălbenite.
Crengi golite și-nveșmântat-n perle purpurii de apă,
Ca ofrandă îi oferă un covor de frunze moarte.
Vântul suflă prin năframe și desprinde din spițură,
fire arămii de ceară și castane coapte-n zgură.
Norii, voal de borangic în culori de foc apun,
se răsfir înspre amurg de-i acopăr părul lung.
Prin dantela gri de ceață uite arbori transparenți,
șiruiți în degradeuri și supuși în pași de drepți.
Trecătoare rătăcită peste ape curgătoare
îi deschide petruită cale linistită-n vale.
Străzi ursuze și înnegrite, adormite printre ploaie,
se-mpletesc galeș și rece cu copacii de la poale.
Sus e perspectivă mare, jos e ordine și valmă,
iar în urbe se așterne, straie arămii de toamnă.