Toamna e un verb – Versuri scrise de Feminis
Rup din sufletul meu o bucățică, și-așa toți îmi spun că e de hârtie și arde repede.
rup din sufletul meu o bucățică și voi scrie ce-mi șoptește toamna asta la ureche.
E-atât de singură și-ar vrea și ea
pereche.
Pe bucățica aia voi scrie pentru toți ce-au vrut sa-și scrie
dar n-au avut hârtie.
Pentru toate picioarele de trecători care-au trecut aleile Clujului și l-au făcut sub tălpile lor sa renască,
Pentru pescărușii care au plecat în suflete mai calde
pentru că sufletele noastre n-au putut să-i mai oprească.
Ne e frig înăuntru, e bine momentan
Căci vara asta lungă ne-a ofilit cu totul,
Hai să lăsăm și frigul și ploaia să ne ude
Să ne spălăm de toate și sa trăim prezentul.
Căci toamna e un verb cu următoarea definiție:
Acțiunea de a-ți fi frig înăuntru pentru că ți-au plecat pescărușii în suflete mai calde.
Versuri scrise de Feminis
Fotograf: Petric Victor
Text înscris în concursul de articole/poezii „Clujul scrie” – octombrie 2016