Sinele regăsit – Versuri scrise de Alex Stern
Drumul ce mi se așterne în față
Reprezintă una din feluritele posibilități setate de viață.
Însă refuz a crede că soarta este ceva predeterminat,
Iar calea este un simplu făgaș presetat.
Întreaga-mi făptură astfel o provoc
Să înceteze a mai crede în destin sau noroc,
Căci șansa nu reprezintă nimic mai mult decât probabilitate,
Iar soarta este dictată de un arbore de cauzalitate.
Așadar, pentru a înțelege încotro mă îndrept,
Fac apel la o profundă căutare
Și pornesc la pas, explorând fiecare cărare,
Deoarece al vieții curs este organic, elaborat și nicidecum nedrept.
Mă afund astfel în procesul de analizare
Și realizez că urmăresc de fapt o totală reabilitare.
Tânjesc după ea precum un muribund după seva vieții,
Fiindcă în a sa realizare șade pitită perpetuarea tinereții.
Prin aceasta înțeleg nu o revenire la un trai trecut,
Ci reactualizarea elanului vital
Astfel încât să-l propag într-un cadru atemporal,
De unde mă va putea avânta către un nou început.
Nevoia de a porni din nou nu neagă ceea ce a fost,
Deoarece din propria-mi istorie îmi șlefuiesc un rost,
Un scop demn, util și bine clădit,
Pe temelia sinelui regăsit.
Regăsit acum între Vad și Feleac
Și nicidecum de neglijat precum un moft sau un fleac,
Ci important de imortalizat cu al venelor tuș,
Pe un chevalet de toamnă aurie, așternut în Cluj.
Versuri scrise de Alex Stern
Fotograf: Mihail Onaca
Text înscris în concursul de articole/poezii „Clujul scrie” – octombrie 2016
