Satul Straja este … pierdut printre dealurile comunei Căpușu Mare din județul Cluj
la capătul unui drum de aproximativ 2 km, deloc prietenos cu mașinile…
Cu o atestare documentară din 1216, satul a fost distrus la sfârșitul secolului al XVI-lea, rămânând nelocuit peste 100 de ani. Este posibil ca în această perioadă numele satului să fi fost Gesztrágy sau Gnezted, fiind înființat și locuit de maghiari, după cum mi-a povestit ghidul nostru, domnul Francisc Iakab, pe nume de alint Tito. În jurul anului 1730 a fost repopulat cu români, în marea lor majoritate refugiați din Abrud. Numele de familie cel mai des întâlnit în sat este Abrudan și Costea, în proporție de 80-90%.
Legenda spune că în vremurile acelea, prin imediata vecinătate a acestui sat trecea granița între Episcopia Mănășturului și Episcopia Almașului Mare, care erau, printre altele, și mari administratoare de proprietăți, în principal funciare. Se pare că relațiile de bună vecinătate nu erau chiar cum ar trebui, fapt care ducea la necesitatea apărării hotarelor proprietăților și în acest fel ajungem la satul despre care vă scriu aici: românii care au venit să locuiască aici erau străjerii Episcopiei Mănășturului. În acest fel mi-a fost povestită originea numelui satului: Straja era locuită de …străjeri! 🙂
Aici în sat există o frumoasă biserică ortodoxă din lemn, ce poartă hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril
care este și monument istoric. Construită din lemn de stejar la începutul secolului al XVIII-lea, pe una dintre laturi, unde se află și intrarea, existând și un pridvor
Îmbinările din lemn sunt așezate pe o fundație de piatră iar acoperișul este din șindrilă. Turnul bisericii are și rolul de clopotniță.
Intrarea în curtea bisericii se face printro poartă frumos sculptată în lemn, de dată mai recentă, construită în același timp cu troița din curtea bisericii, dar cu acoperiș în același stil, de către meșterii maramureșeni din Bârsana.
Se spune că în interiorul bisericii se păstrează pictură murală datată (prin inscripții) în anii 1796-1806. De asemenea, legenda ne trimite spre parohia Finciu, un sat actualmente în administrarea comunei Călățele, unde se pare că a fost construită o parte a bisericii prin anii 1550-1600, de unde a fost adusă și reclădită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea.
Pe ulițele satului este liniște deplină.
La o poartă au ieșit două doamne, auzindu-ne pe noi. Ca un făcut, un alt sătean își aranjează bagajele pe bicicletă fix acolo ….
Se pare că populația satului nu trece de 150 de locuitori …. o parte dintre aceștia sunt acum la muncă, pe câmpurile din imediata vecinătate a satului…
O doamnă vine agale de la câmp, cărând, cu mers legănat, ceva într-un sac …..
Acesta este satul Straja, un loc unde timpul (parcă) stă suspendat deasupra cerului …. Departe de forfota orașelor, cu o liniște aproape nefirească, satul ne-a rezervat și o frumoasă surpriză: pe pajiștile din imediata apropiere au înflorit, pentru a doua oară anul acesta , brândușele:
Ne-am întors din satul Straja cu un sentiment de liniște, pregătiți să continuăm campania „Clujul văzut altfel”, prilej cu care am ajuns pe aceste meleaguri.
Redactor: Gigi Țepuș
Fotograf: Daniela Stănoiu
Articol inclus in proiectul Clujul Văzut Altfel. Multumim voluntarilor noștri Gigi Țepuș, Daniela Stănoiu și Mureșan Laura pentru culegerea informațiilor, realizarea fotografiilor și redactarea textelor.
