O zi prin Mănășturel și Valea Gârboului
Mănășturel și Valea Gârboului le-am cunoscut la sfârșitul lunii mai, o zi călduroasă în care autobuzul ne-a lăsat la intrarea în unul dintre cele două sate…
Articol inclus în proiectul Clujul Văzut Altfel, desfășurat în perioada 2014 – 2016. Mulțumim voluntarilor noștri Adina Iancu și Dumitru Stratulat pentru implicarea, entuziasmul și munca depusă la momentul respectiv. Fiind vorba de un proiect în continuă dezvoltare, dacă doriți să contribuiți la ilustrarea unui portret cât mai complet al acestor localități, ne puteți scrie un e-mail » [email protected].
În căutările noastre, ne-am întâlnit cu alte două colege de echipă (n.r. cele două voluntare explorau localitatea Cuzdrioara), de la care am aflat că în Mănășturel se află doi meșteri de curele și brâie din piele, Nastasia și Cornel Bota, care sunt printre ultimii meșteri de acest gen din Țara Haiducilor. Însă am înțeles de la părinte că doamna meșteră nu era acasă.
Părintele ne-a primit pe mine și pe colegul de echipă, Stratulat Dumitru, la masă cu slănină, murături, omletă, cârnați, mai multe feluri de pălincă și cafea. Aa, da. Și sărățele. Ne-a povestit despre cimitirul din localitate de care se îngrijește și a spus că unul dintre cei mai bătrâni domni de-ai locului are 95 de ani (n.r. în anul 2016).
Plimbându-ne prin Mănășturel, ne-a atras atenția o casă care arăta ca un conac. Oamenii pe care i-am întrebat pe drum nu prea aveau cunoștință de ce era acolo. Preotul ne-a povestit că mai demult funcționa în clădire o grădiniță cu program prelungit, că într-adevăr a fost și conac iar acum în casă locuiesc doi arhitecți.
Micile detalii care îți fură privirile
Plimbându-ne prin Mănășturel, ne-au atras atenție mici detalii: pe ulițele satului am observat mai multe troițe, am admirat o casă cu lei de piatră în poartă, unde o doamnă s-a interesat dacă aveam nevoie de ajutor; mergând pe câmp am întâlnit un cal alb și un domn care trecea cu bicicleta pe câmp, peste calea ferată.
La intrare în localitate, observi contrastul cultural care se află acolo prin varietatea caselor, de la case cu acoperiș din țiglă la case argintii cu turnulețe, case cu brăduți la intrare sau case vechi, cu târnaț din lemn. Două ghivece interesante însuflețeau intrarea unei case – unul dintre ele arăta ca un domn cu cravată, iar celălalt ca o doamnă cu guler.
Știați că… Pe teritoriul localității Mănășturel se găsesc izvoare sărate?
Spre Valea Gârboului
Părintele ne-a dus cu mașina pe Valea Gârboului, unde ne-am bucurat în liniște de curgerea lină a apei și de unele case, apărute sporadic în calea noastră. Într-o curte, oamenii își făceau grătar.
Am găsit și mai mulți salcâmi și am aflat de la colegul meu de călătorie că florile sunt bune de mâncat. Yaamm. Îmi amintesc cum pisica părintelui dădea târcoale la mâncare. Am luat-o în brațe și, bineînțeles, voia să guste din ce era.
Din această experiență, pot să spun că mi-au rămas în amintiri atingerea pisicii, imaginea unei case stridente pictată în roșu, cu sulițe negre, coșurile de plante însuflețite, casa cu molizi și cimitirul bine îngrijit.
Valea Gârboului, deși cea mai mică localitate din comuna Cuzdrioara, este, poate, și localitatea cu cel mai mare potențial turistic al comunei, așa cum este precizat și în Strategia de dezvoltare locală a comunei Cuzdrioara, 2014 – 2020: „Valea Gârboului este un loc binecuvântat cu peisaje deosebite de un potențial imens. O oază de liniște în care aglomerația cotidiană lipsește cu desăvârșire. (n.r)
