Să descoperim satele Clujului: Lacu
Lacu (în maghiară Feketelak) este situat în zona de est a comunei Geaca, pe versantul dealului Nargheș, la o altitudine maximă de 350 m. Accesul se face de la ieșirea din localitatea Geaca, de pe DJ 109C (direcția nord), pe drumul comunal ce se ramifică spre est. Zona centrală a satului Lacu se află la 1,5 km de drumul județean.
Articol inclus în proiectul Clujul Văzut Altfel, desfășurat în perioada 2014 – 2016. Mulțumim voluntarilor noștri Tudose Alexandra și Ștefan Arădăvoaicei pentru implicarea, entuziasmul și munca depusă la momentul respectiv. Fiind vorba de un proiect în continuă dezvoltare, dacă doriți să contribuiți la ilustrarea unui portret cât mai complet al acestor localități, ne puteți scrie un e-mail » [email protected].
Deși acum știți exact cum să ajungeți acolo, cu siguranță vă întrebați „Merită tot acest drum numai pentru a vizita un sătuc uitat de lume?”. Ei bine, eu nu vă pot răspunde la această întrebare, însă o veți putea face singuri după ce vă voi relata experiența mea acolo.
Poate 1,5 km pare o distanță nu foarte mică de străbătut pe jos, însă, dacă ai compania potrivită, drumul de la intrarea în sat până în centrul acestuia va fi ca o trecere lină de la civilizație la vremurile de demult, când ne petreceam vara la bunici…
Ajunși în sat, atmosfera va părea puțin ciudată, veți simți că vă lipsește ceva, ceva cu care suntem atât de obișnuiți încât nici nu ne dăm seama: zgomotul. Astfel, locul acesta atât de liniștit ne va aminti cum e să îți petreci o zi fără să auzi traficul, gălăgia șantierelor sau zumzetul continuu al oamenilor.
Casa Satului (Faluház)
Întâi, veți putea vizita Casa Satului (Faluház), unde domnul Fustos Alexandru vă va povesti cum au început ei acest proiect încă din anul 2009 și vă va prezenta colecția de obiecte vechi culese de-a lungul timpului și folosința acestora.
De asemenea, ne-a prezentat câteva activități ce sunt organizate în sat pe timpul verii, cum ar fi tabere de olărit, dansuri tradiționale și alte activități cu care satul se poate mândri.
Casa Satului (Faluház) din Lacu este o casă țărănească, veche de mai bine un veac, care a fost transformată de către comunitatea maghiară din sat într-un mic muzeu. Într-una dintre camere se află obiecte tradiționale specifice vechilor gospodării ale țăranilor din Ardeal – de la cufere și alte piese de mobilier frumos pictate, până la obiecte de ceramică. În cealaltă cameră este găzduită o mică bibliotecă, un televizor și calculator, toate primite ca donație (n.r.).
Biserica de lemn din Lacu
De la Casa Satului, urcând tot mai sus, pe partea dreaptă, puteți ajunge la o veche biserică din lemn, monument istoric, ce a fost realizată spre finalul secolului al XVIII-lea, în anul 1771 (conform inscripției care a rămas deasupra ușii de intrare în pronaos, n.r.). Biserica poartă hramul „Sfânta Paraschiva”. Preotul Moldovan Grigore ne-a relatat că, inițial, biserica avea pereții din lemn, trestie și lut. Exteriorul a fost renovat (acoperit cu tablă), iar edificiul a fost înălțat pe o structură de beton, la inițiativa preotului (n.r).
Din experiența mea, cel mai plăcut moment este să te așezi pe trunchiul de stejar ce se află pe prispa bisericii și să privești, de acolo, de sus, imaginea satului ce se întinde în fața ochilor – un moment de meditație care să ne liniștească mintea și, cel mai important, sufletul.
„Acolo sus, zici că ești în cer”
După o astfel de pauză, puteți porni din nou la drum. Tot urcând spre dealul opus al satului, puteți observa că nu prea sunt oameni, mai nicăieri. Populația este îmbătrânită, iar cei mai mulți localnici vin să locuiască aici doar pe timpul verii.
În drumul nostru spre locul indicat de domnul Alexandru, ne-am gândit să poposim un moment la umbră pentru a împărți mâncarea. Stând acolo și bucurându-ne de sandvișurile aduse cu noi, am văzut că la poarta gardului a venit un domn, în jurul vârstei de 50 de ani, iar din spatele nostru se auzea un lătrat, ce pe moment te cam face să-ți lași sandvișul și să o iei la fugă. Însă, când ne-am întors privirile, ne-am dat seama că acea creatura teribilă ce scotea un sunet așa puternic și înfiorător era, desigur, nimeni alta decât Sissi. Nu mai mare de 30 cm, Sissi ne atenționa că acel loc este bine păzit – până să o mituim cu mâncare, bineînțeles, apoi părăsindu-și „postul”.
Acest domn ne-a povestit cât de renumit era satul Lacu în trecut pentru cultura sa de viță de vie; totul era „rânduit ca în Paradis”. De asemenea, ne-a recomandat să mergem pe dealul cel mai înalt al satului, unde ne putem bucura de o minunată priveliște a împrejurimilor și, cu fascinație, afirma că „acolo sus, zici că ești în cer”.
După această pauza de povești, am pornit iar la drum, până am ajuns la locul unde se țin vara activitățile organizate de Casa Satului. Iar dacă vă mai plimbați puțin, veți ajunge cu siguranță și în vreun minunat lan de grâu, presărat pe ici, pe colo cu maci roșii…
Articol realizat de Tudose Alexandra
Fotografii realizate de Ștefan Arădăvoaicei
