Satul Jucu de Mijloc, comuna Jucu
Nu speram să întâlnesc lucruri extraordinare la Jucu, dar a fost o excursie mai plăcută decât mă așteptam. Întâlnirea cu Maria, originară din Jucu, dar stabilită la oraș, un izvor de informații și un ghid entuziast, ne-a dat prilejul să vedem aceste locuri cu alți ochi.
Articol inclus în proiectul Clujul Văzut Altfel, desfășurat în perioada 2014 – 2016. Le mulțumim voluntarelor noastre, Radu Alexandra, Nona Virgilia, Andreea Florea și Maria Ciceo, pentru implicarea, entuziasmul și munca depusă la momentul respectiv. Fiind vorba de un proiect în continuă dezvoltare, dacă doriți să contribuiți la ilustrarea unui portret cât mai complet al acestor localități, ne puteți scrie un e-mail » [email protected].
.
Am pornit din Cluj în direcția Dej și, virând la dreapta și traversând calea ferată, am ajuns în Jucu de Mijloc. Este un nume interesant, căci la o căutare rapidă am descoperit că există în comună un Jucu de Sus, dar nu și clasicul „de Jos”. De ce avem Jucu de Mijloc, așadar?
Scurt istoric al unui sat nobil
Am aflat ulterior povestea toponimului de la părintele Alexandru Baltă, preotul din localitate. Odinioară, în secolul al IV-lea, satul se numea Jucu Nobil, fiind la vremea respectivă reședința domeniului Suk (Juc), ce aparținea familiei nobiliare de origine germană Suky.
Nota redactorului: Prima mențiune a domeniului Suk (Juc) datează din 13 iulie 1314. Familia nobiliară Suky era la momentul respectiv una dintre cele mai bogate și mai influente din regiune. Sub conducerea ei, Jucu a înflorit în Evul Mediu: avem aici cea mai veche școală sătească atestată în Transilvania (în anul 1332), dedicată educației fiilor de nobili. În anul 1469, Jucu primește rang de „târg”, statut intermediar între sat și oraș. Jucu Nobil a fost distrus în jurul anului 1666 și repopulat, ulterior (după anul 1674), de către 20 de familii de mici nobili români din zona Chioarului. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 , Jucu de Mijloc apare sub denumirea „Nemes Suk” (în prezent, în maghiară Nemeszsuk), motiv pentru care localnici s-au și numit multă vreme nemeșeni.
În orașul Cluj, familia Suky a deținut o reședință pe locul căreia, în secolul XIX, s-a construit Palatul Petricevich-Horvath (ce găzduiește în prezent Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei).
Odată cu instaurarea comunismului, cum s-a petrecut în multe locuri, denumirea localității trebuia schimbată. Jucu de Mijloc a fost probabil numele cel mai potrivit ori la îndemână, deoarece Jucu de Sus și Jucu de Jos existau deja (n.r. cele două localități au fost unificate în anul 1966 în Jucu de Sus). Tot de la părintele Baltă am aflat că o parte dintre documentele care consemnau trecutul comunei au fost neglijate până la distrugere în timpul comunismului, casa parohială în care acestea se aflau fiind transformată în CAP.
Biserica satului
Biserica din sat este proaspăt renovată și poartă hramul Pogorârea Duhului Sfânt.. A fost ridicată între anii 1958-1960, în același loc pe care, în 1629, a fost ridicată o biserică din lemn. Mai târziu, în anul 1800 a fost construită în același loc o altă biserică, tot din lemn, de atunci rămânând o inscripție pe două bârne ce face referire la cea dintâi. Clopotul are și el vechime, având inscripționat anul 1735, în timp ce pictura a fost executată între anii 2007-2008, în tehnica acrilic, de către pictorul Paul Bătăiosu din Huedin.
Pești exotici, tuia, plante și legume
Una dintre posibilele atracții din Jucu de Mijloc este crescătoria de pești exotici (n.r. Animal Center). Aceasta se găsește la intrarea în localitate – de la șosea, în stânga. O hală imensă cu două încăperi în care stau etajate acvarii cu pești de toate soiurile și mărimile, o explozie de culori care te înconjoară – cam așa arată. Ai impresia că ești pe fundul oceanului. Poate un cunoscător ar putea da mai multe detalii despre speciile de pești exotici adunate acolo, eu însă m-am bucurat de peștișorii care stăteau în bancuri în fața geamului și îmi urmăreau degetul dintr-o parte în alta, ca hipnotizați. Pe acvarii erau lipite prețul și specia, semn că se pot cumpăra direct de acolo, deși în principal peștii sunt pentru export sau pentru vânzare en gros.
În apropierea crescătoriei, spre centrul satului, se gasește un alt obiectiv care merită vizitat, unul floristic de această dată. Intrând pe uliță, se vede în dreapta o pepinieră de tuia colorate în diferite tonuri de verde – sunt soiuri diferite. Alături, se văd încă din depărtare niște movile colorate în violet, roșu, alb, galben. Sunt flori de toamnă care vor ajunge in cimitirele din oraș cu ocazia Luminației. Pe aceeași parcelă de pământ cresc și alte plante, în funcție de sezon. Familia care se ocupă cu cultivarea acestor plante deține și niște sere în care cresc diverse plante decorative sau legume, destinate vânzării. De altfel, nemeșenii sunt legumicultori pricepuți. La periferia satului sau la hotar, cum spun localnicii, se găsesc terenuri arabile pe care se cultivă o mare diversitate de legume. Someșul Mic, care traversează comuna Jucu pe o distanță de câțiva kilometri, este de mare ajutor pământului, făcându-l excelent pentru agricultură.
Jucanii sunt sportivi
Jucanii sunt pasionați și de sport. În localitate există un teren sintetic pentru fotbal, cu tribună acoperită. Aici joacă echipa locală C.S. Unirea Jucu, echipă ce face parte momentan din liga a III-a (n.r. 2016). Jucu de Mijloc este un sat într-o continuă dezvoltare, localnicii au un nivel bun de trai și sunt întreprinzători. Deși turismul nu este foarte bine promovat în zonă, satul merită vizitat, bătut la pas, merită să te abați de la șosea pentru a vedea Someșul Mic în toată splendoarea și sălbăticia lui relativă.
