Povestea acordeonului din formația M4music
(prima parte, povestită de Mihai Nan – liderul formației M4music)
De mic copil am pătruns prin corzile viorii mele emoția tangoului dar nu am reușit să ating decât o mică parte din romantismul acestei muzici.
Fără să îmi pot imagina un moment al întoarcerii mele la tango și fără să pot explica aceast magnetism, în urmă cu câțiva ani m-am surprins că-l cântam.
Imi doream să cânt tango și la un alt instrument decât vioara și așa m-am lăsat sedus de sunetele fascinante ale unui acordeon cu 97 de butoane pentru mâna dreaptă și 120 pentru mâna stângă, creat într-o colecție limitată italiană „SPECAL SABATTINI”.
Un instrument exotic pentru România, acordeonul cu 217 de butoane, creat pentru canțonetele de pe Sena dar și pentru muzica tradițională italiană sau a țărilor baltice, se poate descrie ca fratele mai rafinat al bandoneonului (instrument tradițional german care a devenit mai cunoscut prin tangoul argentinian).
Eram atat de entuziasmați, eu impreună cu soția mea, la gândul că puteam să îl aduc acasă și să fie al meu încât toate economiile familiei și-au găsit repede destinația visată.
In câteva zile am reușit să il fac al meu, l-am privit, era strălucitor asa cum îl știam însă, am realizat ca era în același timp o bijuterie cu pietre swarovski cam grea, comparabilă cu o piesă de mobilier. Mi-am dat seama că nu am ținut în brațe niciodată un instrument atat de greu. Nici măcar nu puteam să îmi imaginez cum o să stau în picioare să cânt apăsând pe butoanele de sidef prea micuțe pentru degetele mele, toate albe și parcă prea ingrămădite unele in altele.
M-am aruncat în fotoliul din sufragerie, copleșit de primele impresii, l-am ținut in brate câteva momente încercând să găsesc o continuare fericită primei mele întâlniri cu acordeonul visat.
Toate economiile mele și ale soției erau in brațele mele. Soția mea mă privea, cu zâmbetul pe buze și aștepta sa audă acele sunete despre care i-am povestit cu atâta naivitate.
Mi-am zis in sinea mea: „Asta este, important e să cânt așa cum am mai cântat de atâtea ori la acordeonul cu clape”.
Cu tot entuziasmul rămas mi-am mișcat degetele pe câteva butoane, am tras de burduf, încă și încă odată, și mare mi-a fost mirarea să constat că nu găseam notele acolo unde eu știam că trebuie sa fie. Notele pe butoane erau asezate cu totul altfel decât mă ajuta logica care m-a format ca muzician. Eram lac de sudoare, doream măcar câteva note să pot lega pe o temă.
Trecuseră mai bine de trei ore de când începusem explorarea acordeonului cu butoane și nu mă puteam opri. Eram fermecat de sunetul rafinat și plin de nuanțe al acordeonului. Era un sunet pe care nu l-am mai auzit vreodată. La ora 1 din noapte am reușit să cânt un fragment de 10 secunde din La Cumparsita. M-am dus la culcare epuizat fizic știind că visul meu de a cânta la acel acordeon era o iluzie. Totodată era o liniște plăcută în corpul meu. Acum știu că era doar încrederea că acel acordeon va atrage artistul de care are nevoie, deși nu cunoșteam pe nimeni care să fi studiat în stăinătate acordeonul cu butoane (pentru ca in Romania acest instrument nu este cunoscut sau învățat in scoli).
Piesa din albumul (Remix) Todo es Amor – 2016
Va urma povestea Valentinei, născuta în URSS, acordeonista formației M4music…
