Trista și frumoasa poveste a cetăților-ruine de pe lângă Cluj | Cetăți Cluj
Împotriva timpului lupți în zadar, se spune. Zidurile, ca și oamenii, sunt efemere. Așa că, poate, o atitudine de nepăsare și indiferență nu este întru totul deplasată în ceea ce privește vestigiile istorice. Viața, însă, are valoare tocmai datorită acestei numărători inverse care ne face să prețuim fiecare moment și să-l investim cu sens și semnificații.
Concretul post-uman stă în case, curți, ziduri și porți, străzi, cetăți, orașe și infinite obiecte strâns acordate la ceea ce înseamnă să fii om. Corpurile omenești nu răzbat peste secole și mii de ani, avem însă cetăți, castele, palate sau vechi drumuri ce stau ca mărturii ale conviețuirii, conflictelor sau aspirațiilor noastre. Și ce facem cu ele?
A fost odată ca niciodată…
Pe vremea când piatra, lemnul și pământul constituiau repere de arhitectură, de putere, de apărare și de apărat pentru oamenii ce-și duceau traiul în zona actualului județ Cluj, cetățile se ridicau cu eforturi prea greu de priceput de către omul modern.
Cu peripeții, războaie și răscoale scrijelite pe ziduri, povești de viață și de moarte, cu prietenii legate și generații peste generații care și-au dus traiul aici, cetățile din Cluj se zbat să-și păstreze demnitatea. Prea puține mai reușesc însă să facă legătura între noi, cei de azi, și clujenii de altădată. Prea puține își mai pot primi oaspeți între ziduri (sau măcar pe ziduri…). Ca pe niște personaje de poveste, vi le înșirăm mai jos: cetăți, castre romane și fortificații militare din județul Cluj.
#1 Cetatea Bedeciu – era cândva o cetate medievală fortificată. Ruinele ei au fost găsite în locul numit „Cetate” din satul Bedeciu (comuna Mănăstireni), însă în prezent nu mai există urme ale cetății la fața locului.
#2 Cetatea Bicălatu – similar, e vorba tot de o fostă cetate medievală fortificată, ale cărei ruine au fost găsite în locul „Cetatea Lupilor”, din zona Bicălatu, care face parte din orașul Huedin. Nici aici nu mai găsim deloc urme ale cetății pe teren.
#3 Cetatea Bologa și castrul roman Resculum – satul Bologa (comuna Poieni) este un mic tezaur al Transilvaniei, o bijuterie istorică și culturală. Cetatea Bologa este, de fapt, una dintre foarte (dar foaaarte) puținele cetăți din județul Cluj care poate fi vizitată și admirată. Ruinele cetății amintesc vag, poate, de ceea ce era cândva una dintre cele mai importante fortărețe din istoria Transilvaniei și a Țării Românești. În secolul al XV-lea, cetatea era un important punct de control pe Drumul Sării, deci și o zonă de conflict. În turn, scări înguste mai pot fi încă urcate, iar ruinele altor trei turnuri și ziduri vechi parcă de când lumea așteaptă să fie explorate. Aici, pe ziduri, aflăm de la un localnic de seamă, se jucau tinerii șah sau stăteau vara la soare.
„Cetatea a fost construită în secolul al XIV-lea, este o cetate medievală, foarte greu de cucerit, construită sub formă de cruce și înconjurată de ziduri înalte. Singura intrare se făcea prin locul cel mai greu posibil, adică pe stâncă. Această cetate a fost, se spune, în legătură cu un pod suspendat pentru a îngreuna cât mai mult intrarea în cetate, un pod pe piloni. Dintr-un capăt și altul se putea la nevoie ridica podul și atunci nu se mai putea intra în cetate”. – prof. Liviu Negru
La doar câteva sute de metri de sat, pe locul numit „Grădiște”, se află și castrul roman Resculum, cea mai veche așezare din zonă, ridicată în jurul anului 106 D.C. Castrul roman a fost ridicat în scopul apărării graniței Imperiului Roman, iar azi încă mai pot fi văzute ruinele acestei antice așezări. În apropiere, au fost descoperite și ruinele unei băi romane.
Situația Cetății Bologa se încadrează normelor de neglijență specifice nouă (de ex., când, cu ocazia construirii drumului european, unii localnici din zonă au luat pietre de la castru / cetate și le-au dat înspre construire sau, per total, paragina în care zăcea până nu de mult cetatea). În ultimii ani, lucrurile au început să meargă într-o direcție bună, totuși. Ultimele vești: urmăriți Cetatea Bologa.
? Robert Paul Igna, Iosif Miclăuș
#4 Așezarea romană de pe malul stâng al Arieșului din satul Cheia, comuna Mihai Viteazu.
#5 Așezarea fortificată de la Cojocna – cu mențiunea că în zona Cojocnei a fost descoperit un tezaur compus din piese de argint, datând astfel primele urme ale locuirii în zonă încă din secolul I î.C.
#6 Așezarea fortificată de la Cuzdrioara – știută și ca Cetatea chazarilor, un popor parțial nomad de origine turcă care a pus bazele unui stat între secolele VII – IX, în zona Mării Caspice. Chazarii sunt amintiți în „Gesta Hungarorum”, lucrarea lui Anonimus, ca fiind printre supușii lui Menumorut. În secolul al XIII-lea, cetatea era făcută cadou magistrului Denes de către Andrei al II-lea, Regele Ungariei și Croației. Denes era unul dintre strămoșii familiei Banffy, motiv pentru care cetatea a rămas în posesia lor până în secolul al XVII-lea. Motivul distrugerii cetății, din punct de vedere istoric, rămâne o enigmă. Aceasta e formată dintr-un val de pământ circular care are un diametru de 50 de metri, iar ca dimensiuni, valul variază între 7 – 10 metri lățime și 3 – 6 metri înălțime.
#7 Cetatea Dăbâca – era în trecut reședința comitatului Dăbâca, cetatea având un rol semnificativ în istoria Transilvaniei, între secolele X – XIV. Prima cetate a fost construită în secolul IX, iar teoriile susțin că a fost ridicată pe locul unei foste cetăți dacice sau pe o așezare mai veche din secolele VIII – IX. Era știută și ca fiind reședința lui Gelu, conform lucrării Gesta Hungarorum a lui Anonimus, deși lucrările arheologice nu au reușit să confirme acest lucru. În prezent, zidurile mai pot fi văzute, însă sunt parțial acoperite. Pietre din cetate au fost folosite și la construirea castelului Teleki.
? www.castelintransilvania.ro
#8 Cetatea Dejului – se află pe Dealul Rozelor și datează încă din secolul al XIII-lea, fiind construită între anii 1214-1235.
#9 Cetatea Feldioara – aflată în comuna Cătina. Urmele rămase sugerează existența unei cetăți de pământ și lemn.
#10 Cetatea Fetei din Florești a fost ridicată în anul 1241, ca punct de observație pentru invazia tătarilor. În perioada răscoalei de la Bobâlna (în anul 1437) a fost dărâmată. Numele vine de la o legendă: se spune că fiind luată prizonieră de către tătari și torturată, o fată din sat nu a cedat și nu a dezvăluit locul în sătenii se ascunseseră. În semn de recunoștință, cetatea ar fi fost denumită, deși destul de general, Cetatea Fetei.
? taracalatei.ro
#11 Cetatea Gherlei, știută și ca Cetatea Martinuzzi, a fost ridicată în anul 1540 la ordinul episcopului de Oradea Gheorghe Martinuzzi. În prezent, o cunoaștem ca… penitenciar de maximă siguranță. 
#12 Cetatea Liteni este, pe lângă Cetatea Bologa, cealaltă cetate din județul Cluj care încă deține un potențial turistic și cultural imens. Despre cât de dragă ne este, v-am mai scris în repetate rânduri, cum ar fi aici:
Drumul cel mai scurt spre Cetatea Liteni.
? Lucian Nuță & Alexandrina Mesaroș
#13 Situl arheologic de la Mera – aflat pe Dealul Cetății (comuna Baciu).
#14 Mai multe situri arheologice de la Mihai Viteazu: o listă a lor puteți găsi aici.
#15 Cetatea Moldovenești – puținele urme ale uneia dintre cele mai vechi amenajări fortificate din Transilvania medievală mai pot fi încă văzute pe Dealul Cetății din Moldovenești.
#16 Castrul roman de la Negreni – aflat în locul numit „Cetatea Turcilor” din Negreni.
#17 Ruinele fortificației medievale din Turda-Veche – după invazia tătară din 1241, bisericile din Turda și-au construit fortificații, cea mai importantă dintre acestea fiind cea din jurul actualei Biserici Reformat-Calvine din Turda-Veche. În prezent, a mai rămas un fragment de zid de aprox. 25 m lungime, cam la 40 metri distanță de biserică.
#18 Cetatea Unguraș – similar, cetatea a fost ridicată după anul 1241, fiind menționată documentar în anul 1269. Cetatea Unguraș avea rol de apărare al minelor de sare din zona Dejului și Nireș, însă rămâne în paragină din momentul în care, la ordinul lui Martinuzzi, este ridicată Cetatea Gherlei, mai sus amintită.
Și-au trăit fericite…?
Fericite, poate, n-au fost ele nicicând, căci istoria umanității (iar Clujul nu a fost scutit) a fost una tensionată, conflictuală, o poveste a luptelor pentru putere și teritoriu. Puținele cetăți ale căror ruine mai stârnesc imaginația clujenilor de astăzi s-ar putea însă bucura de un sfârșit ca-n povești, unul frumos, cu bătrâneți fericite. De n-ar fi lăsate-n paragină, uitate în păduri tot mai defrișate, unde căutătorii de povești și frumos nu sunt doriți, îngropate-n gunoaiele așa-zișilor turiști sau plasate sub lumina reflectoarelor în procese incomode de retrocedare – aceste noi și moderne lupte teritoriale. De n-ar fi, nu s-ar povesti…
În loc de un final fericit, un îndemn: când acordăm atenție unui aspect al realității, acela devine cu adevărat real și prezent în viețile noastre. Iese din uitare. Își face glasul auzit. Așa că vizitați cetățile Clujului, ascultați-le poveștile fără grai, respectați-le pentru ceea ce au fost și încă (mai) sunt.
