Patru povestiri despre Clujul medieval
Ne plac poveștile cu iz medieval, învăluite în mister. Vorbind de fapte istorice, ai crede că nu-i loc de mister, însă parcă din contră. Știind că e vorba de oameni reali, care au trăit cândva pe aceste meleaguri, în același oraș, devenim curioși: cum erau ei, ce îndeletniciri aveau, ce interese?
Răsfoind volumul „Povești despre Cluj” (ed. Școala Ardeleană, 2015, coordonator Tudor Sălăgean), aflăm de la Mihai Florin Hasan câteva povestiri despre Clujul medieval, întâmplări interesante despre clujenii de altădată mai puțin „explorate” de către noi, clujenii de azi.
Sunt povestiri cu infractori și infracțiuni, cazuri și situații care ne stârnesc imaginația, căci dincolo de datele istorice cunoscute, nu putem decât să ne imaginăm cum a fost…
1. Vendeta de la Cluj (1327 – 1340)
Și Clujul pare să fi avut propriile familii de Montecchio și Capoletto, deși despre vreun Romeo și vreo Julieta nu se știe nimic. Problemele au început în anul 1327 în urma unor neînțelegeri între două familii din Cluj: Petru, fiul lui Felician, și rudele sale, pe de-o parte, și comitele Stark, Zekul, și rudele, pe de altă parte.
Lucrurile păreau să se fi rezolvat la un moment dat, însă violențele izbucnite în Duminica Floriilor, 5 aprilie 1338, contrazic aparențele. În plin centrul orașului, Petru și rudele sale se năpustesc asupra neamurilor lui Stark, cu arme albe: pe unii i-au rănit, pe alții i-au dezmembrat, pe alții i-au zdrobit cu ciomegele.
Ne face să ne întrebăm, nu fără a zâmbi puțin, dacă nu cumva George R.R. Martin, scriitorul volumului Game of Thrones (din seria A Song of Ice and Fire – după care s-a făcut și celebrul serial), nu s-a inspirat și din istoria medievală a Clujului, ținând cont de soarta și numele familiei Stark.
În același an, rudele fugare ale lui Petru, condamnate între timp la pedeapsa capitală, au intrat pe ascuns în oraș și au incendiat casele fiilor lui Stark. Aceștia, alături de familiile lor, au murit arși de vii.
Timp de doi ani, Petru și rudele sale au trăit prin pădurile din preajma orașului, organizându-și o bandă de infractori bine înarmată. În cele din urmă, mica „oaste” a lui Petru a fost distrusă de intervenția trupelor vicevoievodului Peteő Derencsényi.
Care o fi fost motivul acestor violențe și ce anume l-a făcut pe Petru să comită aceste crime și infracțiuni împotriva familiei lui Stark rămâne un mister.
2. Crima de la Chinteni (1360, iarna)
Pe 18 decembrie 1360, vicevoievodul Transilvaniei solicita o anchetă cu privire la uciderea cu premeditare a nobilului Nicolae, fiul lui Deme Tyburchtelku. Capitlul Transilvaniei răspundea acestei solicitări spunând că această crimă s-ar fi comis cu premeditare de către Ștefan de Silivaș și Ștefan, fiul lui Petru cel Mare, în urma instigării iobagilor din Chinteni, fără ca nobilul Nicolae să aibă vreo vină.
Nu se știe cum a fost soluționat cazul, însă istoricii sunt de părere că e posibil ca Nicolae să fi plătit cu viața abuzurile tatălui său, Deme, care era deja mort la acel moment și care, prin acțiunile sale și apropierea de Ștefan Pogan, i-a determinat pe locuitorii din Chinteni să soluționeze un conflict vechi de vreo două decenii prin comiterea acestei crime (indirect, apelând la cele două spade plătite).
3. Crima de la abație (5 decembrie 1362)
Același vicevoievod Petru solicita, în 18 decembrie 1362, o anchetă cu privire la atacul de la abația Cluj Mănăștur dat de judele din Feneș (actualul Florești).
Judele Hench a atacat abația alături de sașii din Feneș, Andrei morarul din Cluj și alți prieteni și rude. Peste 23 de indivizi „înarmați ca de război” l-au căutat aici, la abație, pe Paul de Suceagu, fiul lui Chuey, pe care l-au scos din mânăstire și l-au decapitat.
Cazul a fost alarmant și datorită faptului că victima nu a beneficiat de dreptul de azil al abației. Iar un semn de întrebare rămâne și aici: ce o fi făcut Paul de Suceagu de a reușit să stârnească o asemenea ură? Datorii? Abuzuri? Nu se mai știe.
4. Adulterina iertată de papă (1430)
În anul 1430, episcopul Transilvaniei, George Lepes, primea o scrisoare de la pontiful Martin al V-lea prin care i se cerea să intervină și să o salveze pe Elisabeta Jacobi din Cluj, soția lui Michael Koscher, de la execuția capitală pentru adulter.
Rămân multe mistere aici:
- Cine a scris în favoarea Elisabetei către Curia romană?
- Cum a reacționat episcopul?
- A reacționat el pentru salvarea condamnatei?
- Soțul încornorat a reușit să oprească acțiunea de salvare?
- A scăpat cu viața Elisabeta? Și dacă da, ce a făcut: s-a întors la soț sau au divorțat?
***
Clujul medieval și-a trăit din plin capitolul lui de intrigi, infracțiuni, mistere și cazuri neelucidate, pasiuni neînțelese și mistuitoare. Infracțiunile fac parte din povestea oricărui oraș, prezent sau trecut. Scurte incursiuni și explorări ale unor astfel de povestiri despre Clujul medieval ne ajută să avem o imagine mai completă despre evoluția urbei de pe Someș.
Va continua…
(mai sunt câteva povestiri în tolba istoriei)
Pentru mai multe și variate povești despre Cluj, vă recomandăm să participați la întâlnirile organizate de Asociația Vechiul Cluj, iar ca recomandare de lectură: „Povești despre Cluj”, editura Școala Ardeleană, 2015 (coordonator volum: Tudor Sălăgean).
Fotografiile sunt preluate din albumul „Old & New Cluj / Kolozsvar” alcătuit de Furu Levente, cu mențiunea că acestea aparțin evident unor perioade temporale diferite, îndeplinind o funcție estetică și cu rol imaginativ.
