„Papa la” Sanyi, haiducul care a piperat cu succes guiașul unguresc cu rockul din Vamă
În anii 90, Vama Veche a însemnat un stil de viață pentru cei care iubesc marea și rockul. Clujeanul Alexandru Pădurean, Sanyi, cum e cunoscut de toți prietenii, îndrăgostit de rock până peste cap își petrecea verile la Vama Veche, gătind pentru el și amicii săi chiar sub nasul valurilor, pe plajă.
Pentru că mâncarea lui s-a bucurat de apreciarea tuturor Sanyi și-a deschis, în 2004, localul „Papa la Șoni”, pe care lumea îl știe de locul în care se mănâncă și se cântă bine. Vestea guiașului său unguresc sorbit în acorduri de rock românesc s-a răspândit peste tot. Astfel, că după 25 de ani de Vamă, Sanyi a hrănit de la politicieni, artiști și scriitori până la prinți, a făcut cercetare privind hrana copiilor, iar mai nou, „grădinărește”. În viitorul apropiat, vrea „o cârciumă” cu spiritul Vămii și la Cluj.
Prezența clujeanului, deja consacrat în arta gastronomică, la Zilele Maghiare de la Cluj au dat evenimentului prestanță. Sany a fost omul care a coordonat partea de pregătire culinară, lucru care s-a simțit în felul cum s-au prezentat preparatele tradiționale, în gust și evident, prețul accesibil. Sperăm să-l vedem cât mai des implicat în evenimente de acest gen. Clujul are nevoie de asemenea oameni pricepuți.
În foto: Sanyi împreună cu Mircea Baniciu si Dan Andrei Aldea (Sfinx)
Reporter: De unde vine numele de „Papa la Șoni” (papa la Sanyi)?
S: Dintr-o întâmplare, dar înainte de „Papa la Șoni” din Vama Veche am făcut „Lăptăria lui Enache” în București. Este creația mea și m-am ocupat de ea din anul 1993 până în anul 2000. La „Lăptăria lui Enache au cântat toate formațiile de rock românești. Cea mai emblematică figură care a avut concert la mine în cârciumă a fost Joan Baez, femeia care l-a învățat să cânte pe Bob Dylan. La Vama Veche mă duc de 25 de ani. În 2004, am făcut în Vama Veche o cârciumă și nu știam cum să-i dau numele. Am făcut de mâncare la cazane și colegul meu de atunci, unul dintre cei care au pus bazele „Academiei Cățavencu”, a venit cu ideea ca localul să se numească „Papa la Șoni”. „Papa” de la mâncare și „Șoni” de la Alexandru. Mă cheamă Pădurean Alexandru și am un bunic român și trei bunici unguri. Port numele bunicului meu, dar sunt reformat de fapt. Apoi au urmat tot felul de proiecte, accentul punându-l pe muzică și gastronomie.
În 1990 am fost primul care a privatizat Club A, primul club de rock din România, înființat în anul 1967. Se afla sub tutela Facultății de Arhitectură. Acolo a cântat prima dată Phoenix, Sfinx, tot ce înseamnă rock românesc. Aici nu a intervenit niciodată securitatea. Clubul a rămas în picioare și după vremea lui Ceaușescu.
„Muzica este importantă, ea curăță locul”
Rep: Toate proiectele tale ai spus că au la bază muzica și gastronomia? De ce muzică și nu altceva?
S: Muzica este importantă în locurile în care mă aflu, ea curăță locul, ea aduce oamenii, prietenii cu care să comunici să interacționezi. Muzica m-a influențat pentru că am trăit cu muzică. Muzica mă inspiră. În funcție de muzica pe care o ascult vin și oamenii, în locul meu. Ea îți crează o selecție naturală clară. Așa cum pe mine mă deranjează manelele, așa și pe maneliști îi deranjează jazzul. E simplu. Sloganul meu este guiaș unguresc și rock românesc.
Rep: De unde ai moștenit pasiunea pentru mâncare?
S: Am învățat multe lucruri de la maică-mea. E o moștenire a gustului pentru că gusturile astea le știu din copilărie de la mama și de bunica. Femeile o fost unguroaice în casă, bărbații o fost români. Așa a dat D-zeu soarta, să ajung la București și la Vama Veche. Cei din Vamă au apreciat foarte mult mâncarea făcută de mine. Le plăcea foarte mult. Bine e și un mit, cu mâncarea ardelenească că-i mai bună, că-i mai gustoasă, că-i mai consistentă. Românilor le place să fie mult, să fie condimentat. Și am avut succes, pur și simplu.
Rep: Ce ai învățat din experiența de la Vamă?
S: În primul rând, să stai la locul tău întotdeauna. Probabil lucrul cel mai important este să nu fii infatuat, să fii cât mai modest se poate și cât mai simplu. Să nu intri în conflicte. E mai bine să stai la locul tău și să-ti vezi de treaba ta și de visul tău. Fiecare om are visul său, fiecareom are un talent.
Rep: Ce planuri de viitor ai?
S: Iarna stau la Mădăraș, Harghita. Iarnă schiez, vara înot. M-am întors din București și de doi ani stau în Cluj. Sunt un haiduc.
„Mă cheamă oamenii, mă cheamă locul”
Rep: O să vedem și un restaurtant cu numele ăsta în Cluj?
S: Probabil că da.Tot mă cheamă oamenii, mă cheamă locul. Am deja o fermă de 1,8 hectare pe care cultiv legume. Multe din restaurantele din Cluj cumpăra legume de la mine. Am investit zeci de mii de euro, dar fără bani europeni. Am o fire independentă, nu-mi place să mă leg de anumite lucruri.
Rep: Grădinărești chiar tu?
Eu mi-am creat un brand. Caut oameni care vor sa muncească si atunci eu îi finanțez și suntem asociați, Eu cu banii și cu inițiativa, ei cu munca prestată.
Rep: Pentru cine ai mai gătit în țară sau în străinătate?
S: Am gătit la TIF, am fost inițiatorul „Guiaș Party”, am gătit pentru președintele Basecu . Am fost invitatul oficial al României la Luxemburg, în anul 2007, când Sibiul a fost capitală europeană. Am pregătit un dineu pentru contele de Luxemburg și ceilalți invitați. Am gătit pentru Tăriceanu, pentru Monica Macovei și pentru mulți politicienii maghiari. Am gătit pentru Phoenix, Timpuri noi, Compact, Semnal M și tot ce înseamnă formații de rock și nu numai.
Am pregătit o masă festivă, în anul 2009, pentru Parlamentul European, pentru a marca 20 de ani de la Revoluția din decembrie. Am scris in „Good Food”, în „Bucătăria pentru toți”. M-au chemat să filmez, dar nu m-am dus și așa mă cunosc mulți. Pentru mine bucătăria nu înseamnă neapărat a te hrăni pe tine sau un cerc de oameni. Pe mine mă interesează mai mult comunicarea. Unul din proiectele mele este „Ești cu ce te hrănești”, proiect inițiat în 2008. Am fost primul care am făcut cercetare despre hrana copiilor și despre obezitate. Am lucrat cu psihologi, nutriționiști, actori, etnologi. Nu prea a interesat pe nimeni dintre oficialități. Am făcut lobby pentru scoaterea chioșcurilor din curtea școlii și asta am reușit.
Am avut suișuri și coborâșuri, în viață. Dar întotdeauna am avut încredere în mine că pot merge mai departe. Pot să spun că m-am bucurat de viață. Nu am de ce să îmbătrânesc. Înot, schiez, ascult muzică, mânânc, mai mult decât ar trebui.
Rep: Nu ai făcut cură de slăbire niciodată?
S: Am fluctuații. Câteodată slăbesc, câteodată mă îngraș, în funcție de stările mele. Când sunt sub stres, mă hrănesc ca să-mi opresc stresul. Dacă merg în concediu, atunci slăbesc.
Interviu realizat de Tia Sîrca,
redactor Cluj.com
