Partea a II-a: Gipsurile de la Leghia
Am ajuns la Gipsurile de la Leghia pe când soarele se pregătea să apună. Ora magică. După drumul îmbrăcat în beton și aspectul dezolant al zonei, straturile de gipsuri scăldate în lumină aurie ni s-au înfățișat asemeni vreunor peisaje dintr-o altă lume: neașteptate, uluitoare, tăcute.
După câteva ore petrecute la Laguna Albastră și prin împrejurimi, experiență despre care vă povesteam data trecută, ne-am îndreptat spre Gipsurile de la Leghia. Nu știam ce ne așteaptă, nici în ce măsură „merită” să ne oprim din drum. Despre gipsuri am aflat pentru întâia oară prin 2014, de la voluntarii din cadrul proiectului nostru de suflet: „Clujul Văzut Altfel: 422 sate, 75 comune, 5 municipii, 1 oraș”. Ne-au rămas în minte câteva imagini primite atunci de la Simonis Laurențiu, fotograful care a ajuns prin comuna Aghireșu.
Pe dealurile dintre satele Leghia, Dumbrava, Inucu și Nadășu, se află rezervația naturală de tip geologic Gipsurile de la Leghia. Pentru a ajunge la gipsuri, noi am părăsit drumul județean DJ 108C și am pornit la pas pe un drum îngust îmbrăcat în beton, dincolo de o veche barieră. În aproximativ 10 – 20 minute se ajunge la primele straturi de gipsuri.
Câteva idei și recomandări pentru plimbăreți:
- Să pășim pe drum în liniște. Zona este pe cât de dezolantă, pe atât de bogată din punct de vedere al faunei. Până să ajungem la gipsuri, am zărit grupuri de căprioare, câte două, câte trei, în imediata apropiere a drumului. Dacă petrecem mai mult timp în rezervație, putem asculta și zări pițigoi, vrăbii, gaițe, mierle, coțofene sau ciocănitori.
- Să vizităm gipsurile într-o zi senină, poate chiar la răsărit sau la apus. Așa cum am învățat chiar în aceeași zi, vizitând Laguna Albastră, lumina joacă un rol important în expunerea acestor peisaje neobișnuite ochiului nostru.
- Să tratăm zona ca atare: o arie protejată de interes național, cu o deosebită diversitate geologică, un monument al naturii, și nu un obiectiv turistic în sensul clasic al cuvântului.
Însă ce sunt „Gipsurile de la Leghia”?
Gipsul sau ghipsul este un „sulfat hidratat de calciu răspândit în natură sub formă de mineral și folosit la prepararea ipsosului, în industria de porțelan”, conform definiției.
Întreaga comună Aghireșu a fost, de-a lungul ultimelor secole, intens implicată în activități miniere și de carieră, prezentate destul de detaliat în capitolul al II-lea din Strategia de Dezvoltare – Comuna Aghireșu – Județul Cluj (aprox. pag. 14 – 60). Din punct de vedere geologic, în zonă găsim argile, calcare, nisipuri caolinoase, marne, gresie, cărbune brun (în Ticu și Dâncu), dar și zăcăminte naturale de gips și, mai specific, de alabastru.
Alabastrul este o varietate de gips, asemănător marmurei, care poate fi prelucrat (mai) ușor. Nu în multe locuri, însă, poate fi observat în stare brută, iar la „Gipsurile de la Leghia” avem această ocazie. Gipsurile și alabastrurile exploatate la Leghia au fost utilizate pentru confecționarea, în Dumbrava și în Căpușu Mare, a obiectelor decorative (vaze, suporturi pentru telefoane) și a articolelor pentru birou (călimări, presse-papier, scrumiere etc).
Ziua noastră, în mișcare:
Un scurt istoric
În Leghia, exploatarea de piatră de ipsos (deci de gipsuri) și de calcar a început în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, întâi în cantități reduse. „Prima Fabrică de Gips și Îngrășăminte Artificiale Calcitul” a fost înființată în anul 1880, iar după două decenii, în 1900, firma avea o producție de 1100 de vagoane de gips!
În anul 1911, era înființată, ca societate anonimă, de către Koch Carol Loch și Holitscher, actuala fabrică de ipsos (din Aghireș Fabrici) la care ajungeau ca materie primă și gipsurile exploatate în cariera din Leghia. Desigur, de-a lungul timpului, fabrica a trecut printr-o serie de procese – naționalizare, privatizare – care și-au spus cuvântul asupra dezvoltării sale.
În prezent, rezervația naturală „Gipsurile de la Leghia” ar putea deveni un catalizator al dezvoltării turismului în zonă. Istoria exploatării miniere și de carieră, alături de peisajele neobișnuite, faună și diversitatea geologică, ar creiona împreună o poveste și un „traseu” turistic, geologic și botanic aparte.
Între timp, sperăm ca măcar gunoaiele să nu-și mai facă apariția. Admirând straturile de gipsuri, impresionante prin paleta de culori și nuanțe verzi-gălbui-albăstrui, ne împiedicăm privirile și picioarele, întâi, de deșeurile părăsite aici…
