Comuna Măguri Răcătău – Căi de acces, Populație, Economie, Condiții, Religie, Agricultură, Educație, Cultură, Tradiții și obiceiuri
Redactori: Rakosi Vasile și Adrian Popa
Fotograf: Laura Vancea
Articol inclus in proiectul Clujul Văzut Altfel. Pentru mai multe detalii despre comuna Măguri Răcătău, click aici. Multumim voluntarilor pentru culegerea informatiilor, fotografii si text.
MĂGURI RĂCĂTĂU
Aproape de Cluj-Napoca, dar totuşi departe de agitaţia oraşului, de poluarea şi stresul din viaţa cotidiană, se află comuna Măguri Răcătău. O zonă superbă, în Munţii Gilău, unde peisajul nu conteneşte să uimească turiştii pasionaţi de munte. Măguri Răcătău este o comună cu o tradiţie etno-folclorică deosebită, în care rezervaţiile naturale protejate sunt respectate, iar traseele turistice încântă turiştii de toate vârstele.
Prima atestare a comunei datează din anul 1724, aşezarea fiind cunoscută sub numele de Măgura Alpestris. Istoria a consemnat rolul locuitorilor din zonă în răscoala ţărănească condusă de Horea, Cloşca şi Crişan şi în oştile lui Avram Iancu în luptele duse în timpul revoluţiei de la 1848 – 1849 în Munţii Apuseni. Astăzi, locuitorii din Măguri Răcătău se mândresc cu rolul lor în istorie şi păstrează tradiţia porturilor populare specifice „moţilor”.
Comuna Măguri Răcătău (în maghiară Szamosfö), având în componența sa trei sate: Măguri Răcătău (centru de comună), Măguri și Muntele Rece. Cu o suprafață de 287 km2 fiind cea mai întinsă comună din România. Comuna este situată în partea de sud-vest a județului Cluj, în partea de est a Munțiilor Apuseni, în masivul Gilău, pe cursul superior al văilor Someșul Rece și Răcătău. Cele trei sate din componența comunei sunt situate la altitudini cuprinse între 650 și 1400 metri, cea mai înaltă altitudine se înregistrează în vârful Chicera Comorii (1475 metri). Această diferență de altitudine este determinată de caracteristica reliefului din Masivul Gilăului, care surprinde prin existența platourilor extinse la altitudini mari (Măguri, Mărișel) și văile abrupte ce mărginesc aceste platouri. Este mărginită la nord de Masivul Vlădeasa, iar la sud de Masivul Muntele Mare, învecinându-se cu următoarele comune: Valea Ierii la sud-est, Săvădisla la est, Gilău la nord-est, Mărișel la nord, Beliș la vest, Bistra și Lupșa la sud, ultimele două fiind situate în județul Alba. Comuna este așezată la distanțe aproximativ egale de orașele mari: 51 km față de Cluj-Napoca, 40 km față de Huedin și 40 km până la Câmpeni.
Cele trei sate componente s-au dezvoltat în funcție de cadrul natural, astfel centrul de comună Măguri Răcătău este situat la cea mai joasă altitudine dintre cele trei. Vatra satului este situată pe valea Someșului Rece, la 650m altitudine, la baza versanților și având o formă liniară cu o structură compactă. Cătunele și ”crângurile” risipite pe versanții învecinați, situate la altitudini cuprinse între 600 și 1200 de metri aparțin tot satului. Măguri Răcătău a devenit reședință de comună în anul 1956, până atunci fiind doar un cătun aparținând satului Măguri.
Satul Măguri, fostul centru de comună până în 1956, este situat pe un platou la altitudinea de 1200-1400 metri, dispus liniar pe o lungime de 10 km, de-a lungul drumului comunal ce străbate cumpăna de ape.
Satul Muntele Rece este alcătuit din cătune și grupuri de gospodării risipite pe versanții tributari a văii Râșca Mare, pe o arie extinsă de peste 1.000 ha. Nota specifică a reliefului montan în care sunt dispersate vetrele satelor este dată de energia de relief mare 500 – 550 metri, fapt ce creează imaginea unui amfiteatru natural intens umanizat.
CĂI DE ACCES
Comuna Măguri Răcătău este traversată de drumul Gilău -Gura Râştii – Măguri Răcătău – Blăjoaia – Câmpeni, care realizează legătura între DN1 şi DN75 de pe Valea Arieşului, iar în cadrul acestei aşezări realizează legătura cu satele Muntele Rece şi Măguri. Acestuia i se adaugă drumurile comunale DC110A, DC110B şi DC111, foarte importante în viaţa economică a comunei, fiind folosite şi pentru exploatările forestiere, întrucât traversează Munţii Gilău. Legătura dintre reședința de comună cu principalele orașe (Cluj-Napoca, Huedin și Câmpeni) se realizează cu ajutorul curselor regulate, costul unui bilet variază între 10 – 15 lei. Iar legătura dintre reședința de comună și celălalte sate se poate face doar cu mijloace de transport proprii.
POPULAȚIE
În prezent, populaţia comunei Măguri Răcătău înregistrează o valoare de 2263 locuitori, însă aceasta a cunoscut oscilaţii de-a lungul timpului, fiind influenţată de o serie de factori. Conform recensământului din 1992, populaţia comunei era de 2567 locuitori, însă acest număr a scăzut datorită migraţiei populaţiei spre centrul urban Cluj-Napoca sau spre alte localităţi, pentru muncă sau prin căsătorie.
Numărul populaţiei a oscilat continuu, cel mai mare număr de locuitori înregistrându-se în 1966 (4074 locuitori) – ca urmare a politicii nataliste a conducerii ţării de atunci, care interzicea întreruperile de sarcină. În acel an, populaţia era repartizată pe sate astfel: în Măguri Răcătău 35,7 %, în Măguri 40,6 %, în Muntele Rece 23,7 %.
Evoluția populației comunei Măguri Răcătău, la ultimele recensământe se prezintă astfel:
-
Localitatea
Recens. 1977 Nr. Loc.
Recens. 1992 Nr. Loc.
Recens. 2002 Nr. Loc.
Com. Măguri Răcătău
3.406
2.567
2.411
Măguri Răcătău 1.044
889
859
Măguri
1.515
1.033
950
Muntele Rece
847
645
602
Conform recensământului din 2011 populația comunei Măguri Răcătău se cifra la 2.242 de persoane, în scădere față de recensământul din 2002. Cel mai tănăr locuitor din comună are o lună, iar cel mai vârstnic 89 ani.
Structura pe sexe a populației se prezintă astfel:
-
Satul
Nr.
locuitori
Sexul
Masculin
Feminin % Măguri Răcătău
859
461
398
46,3
Măguri
950
501
449
47,3
Muntele Rece
602
319
283
47,0
Total comună
2.411
1.281
1.130
46,9
Ponderile grupelor de vârstă au oscilat în timp, iar în 1992 se prezintă într-o situaţie mai puţin favorabilă faţă de cea din 1966, în sensul că a crescut numărul locuitorilor de peste 60 ani, reprezentând 17 % din totalul populaţiei (faţă de 8 % în 1966), în timp ce ponderea grupei de 0-14 ani a scăzut la 24,40 % (faţă de 35,1 % în 1966). Grupa de 15 – 59 ani s-a menţinut în jurul aceleiaşi valori, reprezentând 58,60 % din total. Populaţia masculină predomină încă în grupele de 0 – 14 şi 15 – 59 ani, pe când populaţia peste 60 de ani este dominată de femei, care reprezintă în această grupă 53,80 % din total.
Acest fapt se datorează în primul rând îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale locuitorilor în general, dar şi a scăderii sarcinilor femeii în gospodărie (este vorba de un început al emancipării femeilor din această zonă). Ponderea mai redusă a populaţiei feminine în grupa de vârstă 15 – 59 ani reflectă o situaţie negativă, ce se va întâlni în viitorul apropiat, şi anume scăderea numărului de locuitori, deoarece în această grupă de vârstă este cuprinsă populaţia feminină fertilă.
În comuna Măguri Răcătău etnia predominantă este română – reprezentând 96,73%, pentru aproximativ 2,05% nu se cunoaște etnia, iar 1,22% reprezintă altă etnie (maghiari, rromi).
Comuna Măguri Răcătău face parte din categoria comunelor mijlocii ca şi număr de locuitori. Din punct de vedere al fondului locuibil, situaţia la nivelul comunei se prezintă astfel:
număr locuinţe ______________________ 1029
număr clădiri de locuit ________________ 992
Din cele 1029 locuinţe existente 40% sunt situate în reşedinţa de comună iar restul în cele 2 sate aparţinătoare. Repartizarea pe localităţi a locuinţelor şi clădirilor este următoarea:
Măguri Răcătău __________ 405 locuinţe ________ 374 clădiri
Măguri _________________ 388 locuinţe ________ 386 clădiri
Muntele Rece ____________ 236 locuinţe ________ 232 clădiri
ALIMENTAREA CU APĂ ȘI ENERGIE ELECTRICĂ
Reşedinţa Măguri Răcătău are alimentare cu apă din izvoare apărute la zi şi din fântâni individuale cu apă foarte bună. În prezent există două captări de izvoare: una în locul numit Hoanca Pucii, cu un debit de cca 2 l/s (7,2 mc/h) acumulat în 2 bazine de 3 mc de la care, gravitaţional, prin conductă, apa este adusă în trupul principal de vatră. Alimentează şcoala, spitalul, fosta fabrică de cherestea şi un grup de case (20 de locuinţe); a doua captare este amplasată pe malul stâng al Someşului Rece, în locul Hoanca Mare şi dispune de un racord spre centru. Lungimea totală a reţelei este de cca 16 km, 62 de locuinţe aveau apă introdusă în locuinţă (15%) şi 41 aveau baie (10%). Acest fapt este şi consecinţa lipsei unui sistem centralizat de canalizare în Măguri Răcătău. Apele uzate menajere se evacuează direct în curţile gospodăriilor, iar apele meteorice se scurg în emisarii naturali existenţi. Există o canalizare locală de la postul de poliţie până la decantorul situat în curtea spitalului, lungă de 300 m.
În prezent alimentarea cu apă a populaţiei din satul Măguri se face din fântâni individuale cu apă corespunzătoare calitativ şi din izvoare apărute la zi. Există două captări principale cu câte un bazin de acumulare de 3 mc care alimentază cu apă 3 şcoli, punct sanitar. Captările de izvoare executate în diferite trupuri de vatră alimentează cu apă un număr total de 210 gospodării. Lungimea conductelor de apă este de cca 11 km, 32 de locuinţe aveau alimentare cu apă în locuinţă (8%) şi 18 aveau baie instalată (5%).
Localitatea Măguri este lipsită de canalizare și nu dispune de o reţea centralizată de alimentare cu apă. Populaţia localităţii foloseşte ca sursă de apă fântânile individuale şi apele apărute la zi, captate local. Pentru necesităţile exploatării miniere s-a realizat în trecut o captare a două izvoare şi acumularea apei se face într-un rezervor îngropat de 50 mc de la care gravitaţional, prin conductă, apa ajunge la şcoală. Apa este de bună calitate. În cătunul Păltinei s-a realizat captarea apei de la 3 izvoare, alimentând cu apă câteva gospodării, 20 de locuinţe cu apă introdusă (8%) şi numai 16 cu baie instalată (7%). Localitatea nu dispune de canalizare. Se folosesc latrinele uscate. Apele meteorice se scurg în mod natural în emisarii existenţi iar apele uzate menajere se evacuează în incintele gospodăreşti.
Toate localităţile comunei Măguri Răcătău sunt electrificate, fiind alimentate cu energie electrică din staţia de transformare 220/110/20 kV Floreşti prin intermediul liniilor aeriene de medie tensiune (20 kV) şi al posturilor de transformare de 20/0,4 kV.
Încălzirea localităţilor aparţinătoare comunei Măguri Răcăcătu se asigură utilizând combustibilul lemn de fag, iar ca sursă de căldură sobele din teracotă. Pentru prepararea hranei se utilizează, vara, gazul lichefiat (butelii), iar iarna – lemnul de fag. Utilizarea inferioară a masei lemnoase pentru încălzire este o disfuncţionalitate. De asemenea, datorită randamentului scăzut al sobelor individuale se consumă o cantitate mare de combustbil comparativ cu cel din sistemul de „încălzire centrală”.
RELIGIE ȘI LĂCAȘURI DE CULT
Credinţa într-o putere superioară care conduce destinele oamenilor a existat pe aceste meleaguri (ca şi pe întreg teritoriul României de altfel) din cele mai îndepărtate timpuri. Această credinţă s-a păstrat de-a lungul timpului şi a fost apărată cu viaţa atunci când a fost nevoie.
În cadrul satelor comunei au existat şi mai există şi în prezent două confesiuni religioase recunoscute oficial: în anul 1850 existau ortodocşi (898 persoane) şi romano-catolici (12 persoane) – aceştia din urmă doar în Muntele Rece – iar în prezent există confesiunile ortodoxă şi penticostală: fiecare îşi are propriile lăcaşuri de cult şi proprii mentori, în comun având credinţa în existenţa unui Dumnezeu.
Datele recensământului din anul 2011 evidenţiază următoarea situaţie a structurii confesionale:
|
Localitatea |
Ortodoxă |
Penticostală |
Alte religii |
|
Măguri Răcătău |
614 |
140 |
– |
|
Măguri |
997 |
14 |
– |
|
Muntele Rece |
631 |
– |
– |
|
MĂGURI RĂCĂTĂU |
2242 |
154 |
– |
Numărul de biserici ortodoxe existente în teritoriul aşezării este de patru, repartizate astfel: una în Măguri Răcătău, una în cătunul Bogdăneşti (Măguri) şi două în Muntele Rece, mai exact în cătunele Mâţeşti şi Râşca. Fiecare oficiază, în medie, 5 căsătorii/an, 7 botezuri/an şi 7-8 înmormântări/an.
Biserica din reşedinţa de comună este de mare capacitate, dar, totuşi, începe să nu mai satisfacă cerinţele aşezării. Clădirea unde funcţionează acest lăcaş de cult a fost o moară până în 1960, an când toate proprietăţile au intrat în posesia statului. Astfel biserica a luat fiinţă în 1961, când a fost sfinţită pentru prima dată. În anul 1965 a devenit o parohie de sine stătătoare, iar doi ani mai târziu (în 1967), s-a reuşit şi construirea unei case parohiale. Acestei biserici îi apartin 125 familii (atât din reşedinţa aşezării, cât şi din cătunele înconjurătoare). Personalul ei este alcătuit dintr-un preot şi un cantor, cărora li se adaugă şi un sfăt, neangajat permanent. Slujbele se oficiază doar duminica şi în sărbători, iar în posturile mari de peste an şi vinerea.
Biserica de lemn din Bogdăneşti (Măguri) este relativ mică după suprafaţa pe care o ocupă, dar mare după numărul de credincioşi care îi aparţin în mod oficial, unii fiind nevoiţi să străbată distanţe mari până la acest lăcaş de cult. În prezent preotul (alături de un cantor) efectuează slujbe doar la sfârşitul săptămânii şi în sărbători.
Biserica din cătunul Mâţeşti (Muntele Rece) se află într-o stare bună, beneficiind, la sfârşitul anilor ’90, de fonduri pentru renovare. Numărul de credincioşi căruia i se adresează este destul de ridicat, deoarece aici vin şi persoane din alte cătune. Slujbe se oficiază, la fel, doar la sfârşitul săptămânii.
În cătunul Râşca (Muntele Rece), biserica existentă în prezent este o construcţie relativ recentă, care a fost ridicată pe amplasamentul unui alt lăcaş de cult ce data din anul 1720 – acest vechi monument al credinţei (biserica Sfânta Treime) a ars până la temelii în anul 1994, în urma unui incendiu provocat de un trăznet. Dar credinţa nu a pierit, astfel că biserica nouă cuprinde oficial peste 170 de familii ortodoxe şi un personal format dintr-un preot şi un cantor; aceştia oficiază slujbe duminica şi în sărbători, iar în marile posturi şi vinerea.
Acestor patru biserici li se adaugă şi o mănăstire ortodoxă, construită în anul 1998, frecventată de călugări doar scurte perioade de timp în cursul anului: este vorba de Mănăstirea Bordeşti, care se află într-o stare foarte bună.
Pe lângă această confesiune dominantă, există o alta, cu un număr mai redus de credincioşi: este vorba de confesiunea penticostală. Persoanele care aparţin acestei confesiuni reprezentă circa 154 de credincioşi penticostali. Majoritatea acestora locuiesc în reşedinţa aşezării, unde îşi au şi lăcaşul de cult, construit în anul 1997; personalul acestuia este format dintr-un preot. Pentru a ajunge la lăcaşurile închinate credinţei, unii locuitori sunt obligaţi să străbată distanţe destul de mari, pe drumuri nesatisfăcătoare sau chiar improprii.
Astfel, deşi există deja cinci biserici, datorită structurii foarte risipite a aşezării, ar fi necesară câte o biserică în fiecare cătun, pentru a elimina neajunsurile din prezent.
ECONOMIE ȘI AGRICULTURĂ
Economia reflectă şi ea caracteristicile zonei montane a Apusenilor în care se încadrează. Astfel, solurile generate de condiţiile geomorfologice şi climatice (soluri brune acide sau podzolice) sunt sărace în humus; acest fapt a determinat dezvoltarea creşterii animalelor în defavoarea culturii plantelor care nu prezintă rentabilitate în regiune. Structura fondului funciar evidenţiază ponderea mare a păşunilor (5403 ha) şi a fânaţelor (2520 ha) în întreaga suprafaţă agricolă, care este de 7990 ha. Acesteia i se adaugă cele 21711,76 ha de pădure. Aceste condiţii susţin creşterea animalelor, principala activitate economică a aşezării, această ramură fiind dominantă încă de la apariţia ei. Efectivele de animale deţinute de locuitori, dominante erau bovinele în satul Măguri şi păsările în satele Măguri Răcătău şi Muntele Rece. Densitatea animalelor (bovine, ovine, cabaline) avea o valoare de 27,52 animale/100 ha teren agricol şi 1431 animale (păsări, porcine) /67 ha teren arabil.
Această situaţie este reflectată şi de tabelul de mai jos, prin raportarea numărului de animale la numărul de gospodării, la nivelul anului 2013.
|
Localitatea |
Nr. de gospodării |
Numărul mediu de animale pe gospodărie |
||||
|
Bovine |
Ovine |
Porcine |
Păsări |
Cabaline |
||
|
Măguri Răcătău |
219 |
1,39 |
0,74 |
0,43 |
2,34 |
0,42 |
|
Măguri |
291 |
2,04 |
0,53 |
0,38 |
1,25 |
1,25 |
|
Muntele rece |
145 |
1,5 |
1,66 |
0,53 |
1,86 |
0,44 |
|
Total |
655 |
1,7 |
0,85 |
0,43 |
1,75 |
0,8 |
Situaţia prezentată anterior se menţine şi în prezent, în sensul că se menţine încă predominanţa aceloraşi specii la nivelul celor trei sate. Acest fapt se explică atât prin suprafeţele mult mai mari de fâneţe existente la nivelul satului Măguri, o condiţie esenţială pentru creşterea bovinelor, cât şi prin continuarea tradiţiei familiale, adică generaţiile actuale efectuează activităţile executate de părinţi şi bunici, astfel că această ramură deţine o importanţă ridicată la nivelul economiei locale.
Astfel, în general, fiecare gospodărie deţine animale, ceea ce ilustrează faptul că, în venitul locuitorilor, această ramură păstrează încă un loc foarte important, motiv pentru care, de câteva luni, a luat naştere în reşedinţa aşezării Asociaţia Crescătorilor de Animale, ai cărei membri beneficiază astfel de diferite subvenţii din partea statului.
Producţia totală de carne, lapte, lână este destul de scăzută în comparaţie cu posibilităţile existente în zonă. Creşterea producţiei ar putea fi stimulată şi impulsionată prin crearea unor centre de prelucrare a acestor materii prime animaliere, dacă nu în fiecare cătun, cel puţin câte unul în fiecare din cele trei sate.
În ceea ce priveşte cealaltă ramură a agriculturii, cultura plantelor, se poate observa că aceasta nu este relevantă în economia aşezării, dovadă fiind şi existenţa unei reduse suprafeţe de teren arabil (doar 67 ha), care reprezintă doar 0,45% din suprafaţa agricolă. Lipsa terenurilor arabile atrage după sine imposibilitatea satisfacerii nevoilor alimentare ale populaţiei din zonă. Loturile existente sunt destinate, în general, culturii cartofilor, dar acesteia i se adaugă şi secara, plantele de nutreţ, inul şi pe suprafeţe foarte reduse, chiar şi legumele. Aceste culturi sunt practicate în special pe parcelele din jurul gospodăriilor.
În ceea ce priveşte comerţul, numărul unităţilor de profil existente în teritoriu reflectă insuficienţa lor şi slaba dezvoltare a activităţilor comerciale în zonă. Astfel, în reşedinţa aşezării (în zona centrală) există două magazine alimentare, ambele private şi 2 bufeturi private (dintre care unul amplasat pe malul stâng al Răcătăului, deci aparţinând teritoriului comunei Mărişel). În satul Măguri există două magazine (unul alimentar şi unul mixt – magazin şi bufet) amplasate în Bogdăneşti şi unul la Niculăieşti – doar cel mixt din Bogdăneşti aparţine cooperaţiei Gilău, celelalte două fiind private. Satul Muntele Rece este cel mai afectat de insuficienţa activităţii comerciale, întrucât există doar un singur magazin mixt, în Dodeşti, care nu are posibilitatea de a satisface toate cerinţele locuitorilor din zonă şi cu atât mai puţin ale celor din cătunele risipite în teritoriu.
La nivelul comunei, personalul din comerţ numără 10 persoane cu studii elementare, angajate în cele 8 unităţi comerciale, dar pentru satisfacerea nevoilor populaţiei se cere înfiinţarea unor puncte de alimentaţie publică şi în celelalte trupuri de vatră ale comunei, dar şi a unor magazine de confecţii şi textile, pentru ca locuitorii să nu mai fie nevoiţi să meargă după cumpărături la zeci de km distanţă (în principal, la Cluj-Napoca).
În privinţa industriei, este de menţionat faptul că tocmai o activitate industrială mai dezvoltată (o fabrică de cherestea) a stat la baza apariţiei reşedinţei de comună, în anul 1935. În prezent însă, activitatea industrială la nivelul întregii comune este foarte puţin semnificativă, locuitorii orientându-se în special înspre exploatarea primară a materialului lemnos, lăsând la o parte alte industrii, care i-ar putea ajuta la creşterea nivelului de trai.
Fabrica de cherestea din reşedinţa aşezării şi-a pierdut, în timp, rolul de principal agent industrial al localităţii (deşi în anul 1975 producea 24.000 mc/an şi avea circa 200 de salariaţi). Totuşi, în lipsa acesteia, există alte puncte de prelucrare a lemnului şi anume 2 gatere private, la care se lucrează sezonier. Pe lângă acestea, în categoria activităţilor industriale se înscriu şi moara electrică de pe teritoriul Mărişelului şi moara şi piua din Bruzeşti, care sunt profilate pe prelucrarea cerealelor şi au, fiecare, câte un angajat şi cele 2 tâmplării pentru prelucrarea lemnului, care au 2 angajaţi.
Pentru satul Măguri, orientat cu preponderenţă spre exploatarea şi debitarea materialului lemnos, sunt înregistrate 11 societăţi comerciale şi 15 asociaţii familiale de profil.
În satul Muntele Rece, activitatea industrială s-a diminuat foarte mult odată cu închiderea minelor de feldspat, în anul 1994 (când din 83 de angajaţi au mai rămas doar 4). De atunci, activitatea populaţiei s-a orientat aproape exclusiv spre exploatarea şi debitarea materialului lemnos, astfel că sunt înregistrate 4 societăţi comerciale şi 2 asociaţii familiale care prestează o astfel de activitate.
Este de menţionat faptul că toate aceste 3 sate dispun de un valoros potenţial uman, care, însă nu are locuri de muncă. Ar fi utilă şi necesară înfiinţatrea unor centre industriale care să valorifice materia primă derivată din creşterea animalelor şi exploatarea lemnului, de exemplu: puncte de colectare a laptelui, înfinţarea unor ateliere sau chiar a unei fabrici de mobilă etc.
În ceea ce priveşte impactul activităţilor industriale cu mediul, trebuie subliniat faptul că exploatarea lemnului a luat, mai ales în ultimii ani, proporţii mult prea mari, iar defrişările determină accelerarea eroziunii solului, alunecări de teren şi un aspect dezagreabil (întrucât rămân pe versanţi doar butuci ale foştilor arbori). Tot ca o consecinţă negativă se remarcă depozitarea rumeguşului rezultat, în locuri total neprielnice (malurile cursurilor de apă).
EDUCAȚIE
Acest aspect al vieţii sociale şi culturale a comunei beneficiază, pe raza celor trei sate, de un număr total de nouă şcoli (cu patru sau opt clase) şi un număr de 35 cadre didactice, toate calificate în meseria de profesor.
Cea mai importantă dintre aceste şcoli, prin suprafaţă, prin numărul de elevi şi prin prestigiul de care se bucură în rândul populaţiei, este şcoala generală cu clasele I-VIII din reşedinţa de comună. Clădirea, construită în anul 1957, are o suprafaţă de 1500 mp, fiind o clădire cu regim de înălţime parter; astfel, fiecărui elev îi revine o suprafaţă de 12,6 mp. Numărul sălilor de clasă este de şapte, existând cabinete de fizică, chimie, biologie, limbi străine etc., dotate satisfăcător; şcoala beneficiază de calculatoare la care au acces şi elevii. Clădirea este racordată la canalizare, este electrificată, iar încălzirea se face prin sobe de teracotă cu lemne.
Numărul cadrelor didactice care predau la această şcoală este de 10 (8 profesori şi 2 învăţători). Din lipsa unui corp didactic corespunzător, unele cadre predau, pe lângă specializarea lor, şi o altă disciplină.
La această şcoală cursurile încep la ora 9 a.m., deoarece sunt copii (în număr de 20) şi cadre didactice (în număr de 4) care fac naveta din Gilău sau din cătunele din jur.
Lângă clădirea şcolii este amplasat internatul, a cărui reconstrucţie este aproape terminată. Suprafaţa internatului este de 1000 mp, cu un număr de opt camere. Reamenajarea acestuia a fost o acţiune foarte importantă, deoarece va deservi toate cătunele din împrejurimi.
Celălalte şcoli aflate pe teritoriul comunei au o suprafaţă de circa 800 mp fiecare, toate fiind cu regim de înălţime parter. În satul Măguri există trei şcoli: una cu clasele I-VIII în Bogdăneşti, celălalte, cu clasele I-IV, în Măguri Suseni şi Măguri Joseni. În satul Muntele Rece există, de asemenea, o şcoală cu clasele I-VIII la Mâţeşti şi trei cu clasele I-IV la Râşca, Dodeşti, Vidreni.
În cătunul Dodeşti şcoala funcţionează într-o cameră a unei locuinţe particulare, care se află într-o stare bună; la fel se întâmplă şi cu şcoala din cătunul Vidreni. Şcolile din cătune se confruntă în principal cu trei probleme majore: grupurile sanitare (dacă există) sunt necorespunzătoare; apă potabilă nu există, iar încălzirea este insuficientă. Dar, pe lângă aceste deficienţe, calitatea principală a şcolilor este asigurarea unui nivel minim necesar de cultură elevilor, astfel că şi în prezent toţi copiii care au împlinit vârsta de 7 ani, sunt înscrişi la şcoală şi până acum nu au existat cazuri de abandonare a învăţământului gimnazial.
Cadrele didactice, la nivelul tuturor acestor şcoli, se înscriu în categoria de vârstă de 30-40 ani, două treimi din acestea fiind femei.
În comună funcţionează în prezent şi 5 grădiniţe, repartizate astfel: una în reşedinţa aşezării; în satul Măguri câte una în cătunele Bogdăneşti, Măguri Suseni şi Măguri Joseni; în satul Muntele Rece – una în cătunul Mâţeşti. Cu excepţia grădiniţei din reşedinţa de comună, toate celălalte funcţionează în cadrul clădirii şcolii.
Clădirea grădiniţei din Măguri Răcătău a fost construită la începutul anilor ’70 şi în prezent se află într-o stare bună. Sunt înscrişi aici 15-20 de copii, cărora le revine o sală (de 60 mp) şi anexele corespunzătoare; terenul de joacă are o suprafaţă de 900 mp.
În ceea ce priveşte celelalte grădiniţe, acestea au, fiecare, un număr de circa 15 copii înscrişi, dar este necesară găsirea unui spaţiu corespunzător şi dezafectarea sălii de clasă ocupate în prezent.
Personalul este format, la fiecare dintre ele, dintr-o educatoare, căreia îi revine sarcina de a se ocupa de toţi copiii, astfel că se evidenţează necesitatea creşterii personalului pentru o mai bună educare şi îngrijire a micilor locuitori ai comunei.
SISTEMUL SANITAR
Din punct de vedere sanitar, doar reşedinţa aşezării dispune de un spital care se pretează cerinţelor aşezării. Celălalte două sate ale comunei beneficiază doar de câte un punct sanitar care, pe lângă dotarea insuficientă, duce lipsă şi de un personal permanent.
Spitalul din Măguri Răcătău este subordonat Spitalului Clinic Judeţean Cluj, funcţionând ca secţie externă a acestuia. Clădirea spitalului, cu regim de parter + 1 etaj, se află într-o stare bună, cuprinzând 15 paturi repartizate în 3 saloane, o sală de naşteri, o farmacie etc. Alipit clădirii spitalului, există şi un cabinet medical şi unul stomatologic, toate dispunând de o dotare satisfăcătoare, care corespunde cerinţelor aşezării. În cadrul acestora îşi desfăşoară activitatea 3 medici generalişti şi un medic stomatolog, 4 asistente şi 3 infirmiere, toate aceste cadre medicale fiind calificate, cu studii de profil în domeniul sanitar.
În ceea ce priveşte cele două puncte sanitare din Măguri şi Muntele Rece, acestea funcţionează în clădiri improprii: dispensarul din cătunul Bogdăneşti (satul Măguri) ocupă doar o cameră dintr-o clădire – celălalte încăperi sunt folosite drept locuinţă pentru profesori; dispensarul din Muntele Rece funcţionează într-o clădire care se află într-o stare submediocră. În acestea îşi desfăşoară activitatea câte un medic, care le frecventează o dată pe săptămână.
În fiecare din aceste două sate ar fi necesară instituirea unui cabinet stomatologic (în Muntele Rece există unul, dar fără aparatură) şi a unui punct farmaceutic. Dar se cere şi un personal medical cu prezenţă permanentă în aceste dispensare, deoarece există bolnavi al căror tratament necesită o îngrijire zilnică, asistată de un cadru medical calificat.
În domeniul sanitar se poate adăuga şi dispensarul veterinar din reşedinţa de comună, amplasat într-o clădire în stare bună, cu o dotare corespunzătoare, unde activează două cadre medicale: un medic şi asistentul său. Acest dispensar, prin dotare, personal şi amplasare, corespunde exigenţelor locale.
CULTURA
Acest vast domeniu, necesar în viaţa de zi cu zi a oricărui individ, impune o atenţie din ce în ce mai mare în stadiul actual al dezvoltării civilizaţiei moderne. Astfel că este necesară prezenţa unor instituţii de cultură chiar şi în cel mai îndepărtat sau izolat cătun, pentru ca locuitorii săi să-şi însuşească atât cultura actuală, cât şi cultura generaţiilor anterioare.
În comuna Măguri Răcătău se remarcă prezenţa unei biblioteci în reşedinţa aşezării şi a unui număr de şase cămine culturale, care ar putea deservi diferite activităţi din viaţa comunei (botezuri, nunţi, înmormântări etc.) dacă li s-ar acorda o mai mare atenţie în ceea ce priveşte amplasarea, îngrijirea şi fondurile acordate.
Biblioteca comunală funcţionează în aceeaşi clădire cu grădiniţa, ocupând două încăperi, cu o suprafaţă totală de 48 mp, aflate într-o stare bună. Personalul acesteia este format dintr-o singură bibliotecară, iar regimul de funcţionare este zilnic (în zilele lucrătoare ale săptămânii).
Această bibliotecă deţine un rol destul de important în viaţa aşezării, întrucât la ea apelează toate categoriile de locuitori (nu numai elevii), pentru cărţi de beletristică, în principal.
Căminul cultural din reşedinţa aşezării are o suprafaţă de 192 m, clădirea fiind construită în anul 1970. Acesta se afla într-o stare mediocră până în anul 2002, dar, datorită sprijinului material (şi nu numai) acordat de primărie, clădirea a beneficiat de reparaţii capitale care au transformat-o într-un adevărat model pentru locuitorii comunei, deosebindu-se datorită construcţiei sale din lemn. Funcţionarea căminului a reînceput de la sfârşitul anului 2002 şi va putea susţine organizarea de spectacole, nunţi şi diferite alte ceremonii.
În satul Măguri există trei cămine culturale în cătunele Bogdăneşti, Măguri Suseni şi Măguri Joseni, amplasate în clădiri aflate în stare degradată, care necesită reparaţii capitale urgente pentru buna desfăşurare a ceremoniilor care au loc în acest sat.
În satul Muntele Rece există două cămine culturale, în cătunele Mâţeşti şi Râşca: cel din Mâţeşti a fost amplasat într-o clădire din lemn, care însă a avut de suferit de pe urma alunecării de teren din apropiere, astfel că se impune refacerea totală a acestuia; cel din Râşca, amplasat lângă şcoală, se află într-o stare mediocră, fiind folosit doar rareori – şi aici sunt necesare reparaţii urgente.
Toate aceste cămine culturale s-au bucurat în trecut de o atenţie sporită care însă, cu timpul, s-a diminuat tot mai mult prin pierderea interesului pentru serviciile pe care acestea le puteau oferi. Astfel, acestea au fost treptat uitate şi chiar înlocuite (cu discoteci sau baruri).
TURISM
Din punct de vedere al importanţei pe care o deţine, este necesară punerea în evidenţă a turismului. Această zonă este cuprinsă în Parcul Naţional al Munţilor Apuseni şi înglobează în arealul său câteva rezervaţii naturale:
a) de importanţă naţională: Turbăria de la Căpăţâna, cu valoare botanică, pusă sub protecţie în anul 1969, fiind situată pe creasta principală a masivului Gilău-Muntele Mare, între vârfurile Căpăţâna şi Balomireasa, la altitudinea de 1600 m;
b) de importanţă judeţeană: Cheile Dumitresei (cu valoare peisagistică); obârşia Someşului Rece şi obârşia Răcătăului (cu valoare cinegetică); defileul Someşului Rece şi defileul Răcătăului (cu valoare mixtă) – defileul Răcătăului se află pe teritoriul a două comune: Măguri Răcătău şi Mărişel şi a fost pus sub protecţie în anul 1994.
Acestor rezervaţii naturale li se adaugă şi rezervaţia zoologică “Împărăţia lui Zamolxe”, care a luat fiinţă în anul 1968, purtând iniţial denumirea „La Scăriţa”. Numele actual al rezervaţiei provine de la legenda inventată de o profesoară pentru copiii cu care mergea în excursie în acest loc, pentru a-i stimula şi a le mări interesul pentru această zonă. Denumirea a prins foarte bine în mintea copiilor (şi nu numai), astfel că se păstrează şi în prezent.
Rezervaţia zoologică se întinde pe o suprafaţă de 514 ha, cuprinzând numeroase specii de animale, ca vulpe, pisică sălbatică, râs, lup, cerb căprior, găinuşă de alun, găinuşă și cocoş de mesteacăn, vidră, jder, bursuc, veveriţă, iar în apele Răcătăului (care traversează rezervaţia) se găseşte păstrăv indigen, al cărui pescuit este interzis.
În rezervaţie, vânătoarea se poate practica numai cu autorizaţie (individuală sau colectivă), existând doar anumite perioade în care este permisă: de exemplu, la căprior este permisă între 15 mai – 15 august, iar la cerb selecţie între 15 septembrie – 30 octombrie. Vânătoarea de râs şi cerb, datorită costului ridicat pe care îl comportă, este practicată numai de turiştii străini .
Tot în categoria potenţialului biogeografic atractiv sunt incluse şi întinsele suprafeţe de pădure care, pe lângă aspectul pitoresc pe care îl dau (mai ales cele de pe versanţi), cuprind în arealul lor numeroase specii de animale sălbatice, care măresc interesul turiştilor.
În categoria obiectivelor turistice poate fi inclusă aducţiunea din Valea Ierii şi acumularea Someşu Rece II, construită în anul 1978, cu un baraj de 40 m înălţime, acumulare care se află în vecinătatea drumului comunal DC110A, însă la o altitudine cu circa 40 m mai coborâtă decât acesta, ceea ce măreşte pitorescul peisajului.
O importanţă destul de ridicată prezintă şi bisericile de lemn ale aşezării, precum şi Mănăstirea Bordeşti care, tocmai prin amplasarea ei într-o zonă înaltă, destul de izolată, determină includerea sa în traseele turiştilor,
Comuna Măguri Răcătău dispune de zone favorabile dezvoltării bazelor de agrement care ar putea fi folosite tot timpul anului, atât vara (pentru pescuit, vânătoare, terenuri de sport), cât şi iarna (pârtii de schi, săniuţe, bob – o pârtie de schi există deja în satul Măguri, iar primăria aşezării îşi propune amenajarea alteia în zona centrală a reşedinţei, mai exact la Hoanca Trencii).
Tuturor acestor obiective cu valoare naturală şi peisagistică, li se adaugă valoarea etnografică a cătunelor, determinată de structura risipită a aşezării, fiind vorba de „sate crâng”.
Pentru facilitarea vizitării acestor obiective turistice, se pot urma traseele turistice marcate (în număr de patru) sau chiar cele nemarcate (în număr de 5), care leagă între ele diferite forme de relief, obiective turistice şi cătune şi care încep sau se continuă pe teritoriul comunelor învecinate.
Interesul pentru această aşezare montană s-a materializat, mai ales după anul 1990, prin construirea, pe raza comunei a 3 pensiuni (Georgiana, La Ionel si Valea Paradisului) şi a 300 de case de vacanţă, ceea ce a făcut ca numărul turiştilor să crească în fiecare an. Cele 3 pensiuni au o capacitate de 20 şi respectiv 40 de locuri, beneficiind de un confort mediu (adică apă curentă, apă caldă, energie electrică, instalaţii sanitare, teren de sport, saună, jacuzi, sală pentru petreceri). Durata de funcţionare a acestora se extinde pe întreaga perioadă de vară, pe când iarna aceasta se reduce, de obicei, doar la sfârşitul de săptămână. Aceste pensiuni se află în proprietate privată, astfel că personalul este format din familia proprietarului.
Numărul camerelor de care dispun celălalte case de vacanţă variază între 1-5, camerele având câte 2-3 paturi, iar personalul acestora se reduce, de asemenea la familia proprietarului. Şi acestea au o funcţionare permanentă întreaga vară şi, de obicei, în perioada sărbătorilor de iarnă.
În anul 2012 circulaţia turistică a crescut cu circa 40 % faţă de anul precedent şi acest lucru s-a datorat implicării mult mai stimulative a autorităţilor locale în a face cunoscute obiectivele turistice de care dispune comuna. Astfel, agroturismul a adus în zonă circa 200 turişti (printre care şi turişti străini), iar numărul nopţilor de cazare al acestora a fost, în medie de 3.
În Blăjoaia există o cabană cu o capacitate de 60 de locuri, care beneficiază de un confort mediu, fiind utilizată în special pentru tabere de copii. Pe lângă aceasta, în arealul comunei există şi două cabane de vânătoare la Vâjăiţa.
Întregul potenţial turistic amintit mai sus reflectă posibilitatea dezvoltării în această zonă a unei aşezări agroturistice, evidenţiindu-se foarte clar faptul că viitorul comunei Măguri Răcătău se bazează, în primul rând pe agroturismul ce trebuie practicat de locuitori atât pentru dezvoltarea aşezării în ansamblu, cât şi pentru bunăstarea lor proprie. Însă, pentru realizarea acestui fapt, trebuie îndeplinite trei condiţii esenţiale şi anume: îmbunătăţirea căilor rutiere, regularizarea malurilor Someşului Rece, Răcătăului şi văii Râştii pentru asigurarea siguranţei turiştilor veniţi în zonă, precum şi dezvoltarea serviciilor conexe turismului (de exemplu: puncte de alimentaţie publică, benzinării, etc.).
TRADIȚII ȘI OBICEIURI
În ceea ce priveşte domeniul tradiţiilor şi obiceiurilor, este demn de menţionat faptul că, până în anul 1996, în reşedinţa aşezării exista un muzeu al satului; după ce şi-a încetat activitatea, toate obiectele care îi aparţineau au fost mutate la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca. Închiderea muzeului a însemnat încă un pas înspre îndepărtarea de ceea ce înseamnă tradiţiile satului românesc.
Astfel, în prezent, portul popular este întrebuinţat foarte rar la activităţile şi ceremoniile din viaţa comunei, iar mulţi tineri nici măcar nu îl cunosc.
În privinţa materialelor de construcţii utilizate, în general doar sub talpa casei este folosită piatra – ceea ce exprimă o moştenire dacică. În rest, dominant este lemnul de esenţă tare. Acest mod de construcţie este caracteristic gospodăriilor destinate locuirii permanente, pe când piatra şi cărămida încep să domine multe locuinţe de vacanţă, care nu urmăresc linia tradiţiei, ci pe cea a siguranţei sporite şi a esteticului.
Faţă de trecut, obiceiurile care încă se mai păstrează sunt reduse ca număr, iar într-o anumită măsură chiar şi ca importanţă. Astfel, în ajunul Crăciunului, seara, copiii merg la colindat: în schimbul urărilor colindei primesc nuci, mere, prăjituri, iar mai nou şi bani. Noaptea este rândul adulţilor să bată uliţele în sus şi în jos cu colinda, din casă în casă, fiind primiţi de gazde cu băutură şi prăjituri.
De Paşti are loc o horă la care participă tineri şi bătrâni din toate cătunele, iar acest joc durează până seara târziu, spre bucuria participanţilor.
La nunţi are loc un eveniment specific: dacă un nuntaş vrea să ceară în căsătorie o fată, pentru a fi sigur că următoarea nuntă va fi a lui, există obiceiul de a “lega” fata cu o basma, acest fapt reprezentând certitudinea unui “da” din partea fetei.
Şi pentru înmormântări există un obicei specific: după fiecare înmormântare, familia decedatului organizează o masă la care se prezintă tot satul, iar această masă se repetă în a treia seară de la înmormântare, la aşa-numita “cină de trei seri”.
Este demn de menţionat faptul că în data de 15 septembrie 2002 a avut loc, în reşedinţa aşezării, sărbătoarea satului: s-a resfinţit biserica din localitate proaspăt reamenajată şi s-a dezvelit un monument pentru eroii neamului, iar apoi a urmat un ospăţ şi o horă pe cinste, care au durat până seara târziu, dovadă că participanţii s-au simţit foarte bine la sărbătoarea lor.
Fiecare aşezare, oricât de mică sau de izolată ar fi, a păstrat din străbuni diferite tradiţii şi obiceiuri. Dar era accelerată în care trăim impune adoptarea unor noi obiceiuri, chiar şi în zona rurală, obiceiuri care fac uitată esenţa etnografică a generaţiilor anterioare. Chiar şi în zona montană au pătruns influenţele epocii moderne, astfel că obiceiuri păstrate cu sfinţenie de bunici sunt total uitate de nepoţi. Pentru reînvierea elementelor etnografice tradiţionale în această zonă, ar fi necesară şi utilă redeschiderea şi reamenajarea muzeului satului, plan care există deja în proiectele primăriei din comună. Acest muzeu ar putea determina locuitorii să nu-şi uite originile şi le-ar aminti valorile păstrate de strămoşii lor, uneori prin luptă şi cu preţul vieţii…
