Rezervația Naturală Scărița Belioara asaltată de hoții de lemne
Ca o haită de lupi ce își înconjoară prada neputincioasă.
Așa arată situația uneia dintre cele mai frumoase rezervații naturale din Transilvania la ora actuală, dacă îndrăznești să arunci o privire de ansamblu. Mulțumiri Administrația Natura 2000 Trascău pentru semnalul de alarmă (fotografiile sunt preluate de la ei).
Dincolo de dezamăgiri personale, senzații de revoltă interioară și neputință, înainte de orice, vrem să vă arătăm ce se întâmplă aici, la doi pași de Cluj. Obișnuim să promovăm locuri, inițiative și proiecte care aduc un plus de valoare comunității în care trăim. Despre cât de frumoasă este Rezervația Naturală Scărița Belioara v-am spus deja, prin articole și fotografii, în ultimii ani. Am promovat adesea locuri care nu sunt nici pe departe la un statut respectabil de „obiectiv turistic”.
Am mizat pe faptul că dacă le arătăm și altora potențialul, frumosul din jurul nostru, atenția în sine acordată de către comunitate acestor locuri va genera schimbare și dorința de protejare a lor. Măcar din partea comunității. Așa că vă recomandăm, din nou, să vizitați și să vă bucurați de Scărița Belioara. Cât mai puteți.
„În ultimii ani, pentru accesibilizarea fondului forestier sau a terenurilor agricole, s-au nivelat noi drumuri de exploatare (La Măteoaie, spre culmea Brădățel, în șaua Cornu Pietrii, dinspre Săgagea/Zăpodie și altele). Acestea, pe lângă impactul negativ pe care îl au asupra peisajului și biodiversității, au devenit și căi de acces pentru vehiculele motorizate, diminuând și mai mult experiența turiștilor autentici. Am mai putea adăuga și faptul că amenajările turistice sunt distruse constant de muncitorii forestieri, de vânători sau prin transformarea potecilor în drumuri.” – Administrația Natura 2000 Trascău
Urme de gloanțe pe indicatoare, gunoaie, poteci transformate în drumuri
Mai jos, imagini. Dar o scurtă prezentare:
- La intrarea în rezervație: deșeuri și platformă de încărcare lemne.
- Indicatoarele turistice din zonă sunt vandalizate, fie distruse din cauza tragerii arborilor cu TAF-uri, stâlpii smulși din cauza exploatărilor forestiere, fie inclusiv cu urme de gloanțe pe ele.
- Potecile se transformă în drumuri de exploatare
Dincolo de neputință, ce se poate face?
În urma semnalării acestor aspecte din partea Administrației Natura 2000 Trascău, Adrian Dohotaru (deputat independent) și Mihai Goțiu (senator USR de Cluj) au menționat luarea primelor măsuri în această direcție. Astfel, Adrian Dohotaru a specificat faptul că i-a adresat Ministrului Apelor și Pădurilor, Ioan Deneș, o serie de întrebări cu privire la avizele acordate pentru exploatarea lemnului în rezervație și în vecinătatea acesteia, agenții economici implicați în aceste exploatări în perioada ianuarie-aprilie 2019, măsura în care au fost respectate o serie de prevederi legale. Toate acestea, pe larg » aici.
În rest, autoritățile sunt mai neputincioase decât un copil de 2 ani. Chiar dacă s-ar fi respectat prevederile legale și limitele oficiale ale rezervației naturale, vorbim despre o mafie a lemnului, una care funcționează la limita legală (când în limita permisă, când dincolo de ea) pentru că aceste exploatări se fac cu orice preț – inclusiv cu prețul de a distruge cu totul viitorul și potențialul turistic și natural al acestei țări, inclusiv cu prețul de a periclita în mod iremediabil echilibrul natural și mediul.
Ca societate și comunitate locală, putem pune presiune pe liderii noștri politici să se implice, la rândul lor, în protejarea acestor arii naturale (care, în teorie, ar trebuie să fie deja protejate!).
–
Uneori, e imposibil să nu resimți o dureroasă dezamăgire privind în jurul tău. Dezamăgire NU pentru că nu suntem suficient de evoluați pentru a avea toalete în școli și grădinițe, nu pentru că nu reușim să implementăm strategii eficiente de protejare a mediului, nu pentru că nu reușim să eliminăm corupția peste noapte. Ci pentru că nu doar că NU facem acești pași înspre o dezvoltare sănătoasă, dar tendințele sunt de-a dreptul malițioase, pur și simplu rău intenționate. Nu doar incompetență (care-i în sine nocivă), ci rea voință. De aici sentimentul de neputință. Nu poți să ajuți, să dezvolți un om, o țară care nu vrea să se schimbe.
