Ma gadila toamna, mi-e teama sa rad.
Nici un anotimp nu îmi oferă stări sufleteşti mai profunde şi mai interesante decât toamna. Iar ce poate fi mai frumos, dacă nu o toamnă petrecută în Cluj? Cu străzile sale aglomerate, clădirile vechi, dar încă impunătoare, cu aleile înguste ce parcă cer a fi descoperite, mereu găsesc o plăcere în a mă plimba prin acest oraş.
Parfumul zilelor de toamnă petrecute în Cluj este cel mai special. Săptămâna trecută am stabilit să ies la o plimbare împreună cu prietenul meu. Neştiind încotro să mergem, ne-am lăsat purtaţi de vremea plăcută până în Parcul Central. Copacii, cu podoaba lor din ce în ce mai rară, parcă ne îndeamnă să ne bucurăm de aceste zile călduţe. În timp ce mă plimbam pe alee, nu am putut să nu observ oamenii din jurul meu. Copleşiţi de atâtea griji, mergeau grăbiţi, cu feţele triste. Nici măcar nu îşi ridicau privirea pentru a admira frumuseţea locului. Călcând pe frunzele moarte, care parcă suspinau sub paşii mei, privirea îmi fuge spre lac. Un bătrânel îşi plimba nepoţelul cu bărcuţa. Privirea copilaşului emana atâta bucurie, părea de-a dreptul fascinat. Într-o margine de lac, câteva răţuşte îşi etalează splendorea de penaj. Pentru câteva clipe, am simţit nevoia să ne aşezăm la marginea lacului, pentru a respira aerul toamnei, în freamătul singurătăţii noastre. Aud plânsetul ramurilor, simt adierea timpului şi pierdută în acea stare, abia am observat cum ziua îşi coboară amurgul violet, înmuindu-se în negura serii.
Plimbându-ne în jurul lacului, am trecut prin faţa cazinoului. Acolo doi bătrânei care îşi duc în toiag anii, şi-au găsit timp să se oprească din drum, pentru a admira pentru câteva momente frumuseţea clădirii. Pe lângă noi, trec tot soiul de oameni: unii mai grăbiţi, alţii mai melancolici, alţii merg ţinându-se duios de mână. Înainte de a părăsi parcul, mi-am întors privirea . Am îmbrăţişat cu ochii tufele de trandafiri uscaţi. Nostalgia verii m-a învălui pentru câteva momente. Mi-am amintit de relaxantele momente petrecute la Jazz in the Park şi de plimbările nocturne sub mirajul stelelor. Acesta este locul meu preferat din Cluj. Îmi oferă acea stare de linişte, îmi aminteşte să mă bucur de lucrurile mărunte, iar atunci când văd copilaşi hrănind cu bucurie păsărelele, îmi aminteşte să fiu un om mai bun.
Articol scris de Ioana Dobresenciuc
Fotografie realizata de Taoutaou Abdelmoumen
