Locuri de refugiu în zona centrală a Clujului
Mi-e drag Clujul, așa cum știe orice clujean să-și iubească orașul. Totuși, n-aș nega: toleranța aceasta față de betoanele sufocante încă mă surprinde. Sunt zile în care privesc la clădiri și la asfalt… și zâmbesc. Nu pentru că m-aș fi îndrăgostit de concretul zidurilor, ci pentru că orașul m-a învățat să caut, să deschid ochii mai bine, să apreciez fiecare clipă suspendată în timp, când parcă zumzetul orașului devine difuz, iar ritmul încetinește.
Sunt clipe rare, ce-i drept. Și e nevoie de-un context pe măsură. Nevoia de liniște ce-mi conduce viața m-a făcut să-mi caut locuri de refugiu în zona centrală a Clujului, căci pe-acolo mă poartă pașii zi de zi. Tocmai pentru a putea savura orașul, fără a mă simți sufocată de el. Locuri în care, dacă ai o carte în mână, un telefon deștept, muzică în urechi și-n suflet, te poți deconecta de la aglomerație, trafic, zarvă. Și te poți bucura de oraș, refugiat în lumea ta fiind.
Parcul Central e un ideal de lumină și oxigen în centrul orașului, însă nu mereu am răgazul de a ajunge să-i străbat aleile în căutarea locului ideal de relaxare. În zilele de vară, însă, pauzele de lucru ne găseau alergând spre vreo bărcuță. Ne „refugiam” în mijlocul lacului, urmărind cu privirea rățuștele și lebedele sau ne ascundeam de soarele prea fierbinte prin clădirea elegantului Casino, căci mai mereu aveam de admirat vreo expoziție de artă.
O adevărată insulă în plin trafic este, desigur, Piața Unirii. Însă, ca loc de refugiu, îi lipsește o oarecare doză de intimitate și confort (similară, în acest sens, e și Piața Mihai Viteazu). Așa că părăsim zonele evidente și o apucăm pe străzi cotite.
Ne oprim pe strada Andrei Șaguna, care, nu-i vreun secret, a devenit una dintre străzile mele preferate. Îi văd neajunsurile și clădirile boeme și „decăzute”, la fel cum o simt primitoare și „fluidă” în tot vacarmul urban de jur-împrejurul ei. E vânătoare de băncuțe aici uneori, preferabil dintre cele care te lasă să îți rezemi spatele de balustradă… Scoate-ți cartea din rucsac și citește în tihnă.
Puțin mai la sud de kilometrul 0 al orașului, lângă emblematica instituție ce și-a pus amprenta asupra oricărui student din Cluj, grupul statuar Școala Ardeleană își așteaptă exploratorii urbani.
Te-așezi aici, în soare, alături de Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior și parcă-parcă îți găsești liniștea. E forfotă și pe strada Mihail Kogălniceanu, dar grupul statuar, plasat ca-ntr-un soi de oază, încetinește pașii grăbiți ai trecătorilor. E plăcut să stai aici, să-ți tragi sufletul, înainte de-a porni iar în pas alergător înspre o altă destinație.
Piața Muzeului e fermecătoare cu străduțele întortocheate din jurul ei și terasele vesele pe timpul sezonului cald… Iar când ai nevoie de un popas liniștit, parcul I.L. Caragiale e la doi pași. Uneori poate fi dificil să-ți găsești banca ideală pentru relaxare, dar dacă treci prin zonă, nu strică să arunci o privire. Câteodată, te vei bucura și de „spectacol” 🙂
