Langa statuia lui Matei Corvin
Am mers pe jos pe langa tarabe cu ziare, am trecut pe langa magazine. Oameni tacuti, incruntati, suspiciosi treceau pe langa mine de parca as fi fost invizibil. Imi place sa merg pe jos. Imi place sa simt atmosfera, sa cantaresc oamenii dintr-o privire, sa ii inscriu intr-un catalog invizibil si sa le dau note. Unii iau note mari. Altii iau note mici. Depinde de modul cum se comporta pe strada. Unii, cei care arunca seminte de floarea soarelui pe trotuar iau nota 4. Pentru comportament necivilizat. Altii, cei care rad si sunt veseli si au grija de ceea ce au construit altii pentru ei iau nota 8, 9 sau 10. Depinde de felul in care se comporta.
Cand am ajuns in fata grupului statuar al lui Matei Corvin am privit spre rege si am asteptat sa coboare de pe soclu cu tot cu armasar alaturi de nobilii care il inconjurau. Matei Corvin nu a coborat. A ramas la locul lui intr-o semetie rece ce face cinste unui rege. Cei din jurul meu m-au privit o clipa si au privit grupul statuar. Un vant puternic a inceput sa bata. Cerul s-a acoperit de nori. Ploaia cadea peste rege si peste oamenii de seama ce il inconjurau.
Atunci unul dintre ei a spus: „Cat mai stam aici, oh, rege? Nu ne-a fost de ajuns cat am rabdat frigul si foamea si setea? Hai sa plecam de aici. Eu m-am saturat sa stau intepenit pe soclul acesta rece.” Matei Corvin: ” Vom ramane aici pana cand va veni cineva si va intelege mesajul nostru.” „Despre ce mesaj vorbesti majestate?” se auzi o alta voce. Matei spuse: „Caut un suflet curat caruia sa ii marturisesc ce am facut.”
Toti din jur ramasera uimiti. Oare despre ce vorbeste regele Matei? Ce secrete ascunde in sufletul sau? „Nu ati inteles dragi nobili, ca timpul sa plecam nu a sosit inca? Noi asteptam urmasul care sa inteleaga misterul care ne inconjoara.” Despre ce mister vorbesti, maiestate?” se auzi o voce din cealalta parte. „Misterul care ne tine legati aici. Nu putem sa plecam pana nu vine cel care ne va dezlega din vraja in care am fost prinsi fara voia noastra.„
Deodata cerul se deschise si un inger cobori invesmantat in zale avand la brau o sabie de otel. Regele Matei intelese ca suferinta lui si a tovarasilor lui a luat sfarsit. Privi pentru ultima data Clujul si zbura spre cerul intunecat insotit de inger si de prietenii lui.
Ploaia s-a oprit. Oamenii au inceput sa circule pe trotuar. Dar ceva s-a schimbat. Pe cerul intunecat a aparut o stea care nu era acolo cu cateva minute inainte.
Articol scris de Florin Matyas
Fotografie realizata de Bucur Claudiu
