Impresii de călătorie din Negreni, județul Cluj
Redactori: Adina Dana Gânscă, Cristina Trifan
Fotografi: Adina Dana Gânscă, Marian Tripon, Iulia Marc
Articol inclus in proiectul Clujul Văzut Altfel. Pentru mai multe detalii despre comuna Negreni, click aici. Multumim voluntarilor Adina Dana Gânscă, Cristina Trifan, Andreea Vatamanu, Surdu Alina și Marian Tripon pentru culegerea informatiilor, fotografii si text.
Recunosc că pentru mine Negreni însemna – până la momentul vizitei din programul de voluntariat- doar 3 lucruri: ½ distanței Cluj-Oradea (pe care o parcurgeam des în drum spre Felix), amintirea taberei de vară din anii copilăriei și deja arhicunoscutul Târg de la Negreni.
O localitate întinsă de-a lungul a 8 km pe Drumul European E60 care nu-și dezvăluie frumusețile călătorului grăbit. Trebuie să o parcurgi la pas ca s-o înțelegi, s-o admiri, s-o îndrăgești și să-ți propui să o revezi…
Iar dacă cei care îți povestesc despre ea sunt oameni care iubesc aceste locuri, atunci, după 2 zile te declari “fan pe viață” al comunei.
Cel care ne-a fost ghid, însoțitor, șofer și coleg de voluntariat timp de 2 zile este Marian Tripon, un tânăr localnic pătimaș în dragostea lui pentru aceste meleaguri.
Nu poți descrie în cuvinte căldura și entuziasmul pe care le transmite atunci când vorbește despre peisajele zonei, despre oamenii locului sau despre planurile de viitor.
Apropo de planuri de viitor, ar fi binevenite mai multe posibilități de cazare în localitate deoarece hotelul de 3* Nelaura (cu o capacitate de 40 de locuri, sala de conferințe și wireless) sau pensiunea Susani ( str. Negreni 2A – proprietar Dana Onaca, telefon contact 0741-038654) reprezintă prea puțin pentru potențialul turistic al zonei.
Întreaga zonă, de altfel are un potențial turistic încă neexplorat:
– se poate pescui în apele Crișului Repede
– se pot vizita: castelul O.Goga, cetatea Bologa, Moara veche de pe Valea Gherminului (acum în renovare)
– se pot face drumeții la pestera Suncuiuș, pe masivul Vlădeasa, la Lacul fără fund de la Remeți, la biserica de lemn din Bucea (1791) sau cascada Valul Miresei de la Răchițele.
La doi pași de Negreni, în satul Bucea am avut plăcerea de a fi oaspeții pensiunii “Cabana Florilor” ( proprietar Nicu Sărăcuț, telefon contact 0766-281402 ) pe care o recomandăm cu mare căldură. (Când am vazut-o, gândul m-a dus la povestea copilăriei “Hansel și Gretel”).
În periplul nostru de două zile prin Negreni primul interlocutor a fost părintele Mureșan Ioan, sălăjean de fel, dar stabilit pe aceste meleaguri pe care le-a îndrăgit de peste 23 de ani.
Am stat în tihnă la “un pahar de vorbă” pe o bancă, sub un măr plin de rod, la soare în curtea bisericii. Și, deoarece îndrăgește foarte mult obiceiurile și tradițiile, ne-a așteptat alături de clopotarul Sabin Tripon, îmbrăcat în costumul popular, iar a 2-a zi a rugat enoriașii să vină la slujbă în costume populare, să putem imortaliza costumele tradiționale.
Biserica ridicată în 1848 a fost vizitată de mitropolitul Andrei Șaguna care i-a întrebat pe săteni ce și-ar mai dori și cum aceștia și-au exprimat dorința de a avea un orologiu, la întoarcerea de la Viena le-a adus în dar ceea ce și-au dorit, (orologiul împodobește și acum turnul bisericii).
Așa am aflat of-ul părintelui: oficiază de 3 ori mai multe slujbe pentru decese decât pentru botezuri pentru că tinerii sunt plecați la muncă în oraș sau în străinatate.
Comuna care se întinde pe 64 km 2 cuprinde 3 sate: Negreni, Bucea, Prelucele și 12 cătune: Păltiniș, Frintura, Precup, Cornici, Osoi (unde s-a descoperit o moneda de aur cu chipul împăratului Nero), Lac, Bogomir, Osoiele, Rituri, Secatura, Culme și Caprafoi.
Comuna, cunoscută și ca Fechetău (tăul negru), are o împărțire pe “cartiere” pentru localnici, respectiv Joseni, Chedeuș (fiind zona centrală) și Suseni.
Negreniul se întinde de-o parte și de alta a Crișului Repede cu casele fie frumos înșiruite în luncă, fie împrăștiate pe pantele domoale din preajma munților Vlădeasa, Meses, Plopiș. Se învecinează cu localitățile Ciucea (județul Cluj), Bratca, Bulz (județul Bihor) și Sag (județul Sălaj).
Locuitorii, 1406 la număr – conform pancartei de lângă sediul noii primării, sunt majoritari ortodocși. Din păcate, așa cum e specific multor zone rurale din țară, tendința populației în zonă e de îmbătrânire, tinerii pleacă la oraș sau peste hotare și în sate rămân doar părinții și bunicii.
În comună există două școli și o grădiniță, unde se adună copii din satele și cătunele învecinate.
Dintre evenimentele pentru care v-am recomanda cu căldură să vă “rupeți” din timpul dvs. liber ar fi:
– Târgul de la Negreni, sărbătorit în a 2-a duminică a lunii octombrie, atestat încă din Evul Mediu, un târg general de produse cu peste 70.000 de participanți anual.
– Sărbătorile de iarnă cu specificul zonei. Există “Ceata de colindători” (doar feciori) declarată patrimoniu Unesco, despre care s-a realizat un film difuzat în cadrul emisiunii “Zestrea romanilor”. Nu ratați sărbătoarea Crăciunului în zonă, când tot satul colindă în biserică, iar “Stelarii” (7 copii până-n 14 ani) prezintă un spectacol artistic deosebit. A doua zi de Crăciun toată lumea e invitată la joc la Căminul cultural.
– De Paști aveți din nou ocazia să participați alături de localnici la obiceiurile tradiționale.
– Nu ratați în 1-2 Iunie “Târgul coaselor“, cu unelte specifice muncilor agricole.
– Târgul de animale se ține întotdeauna în prima luni din lună.
– Nu ocoliți Clubul “Nazira” unde sâmbata seara la discotecă se adună atâta lume încat nu poți arunca un ac.
– Serbarea câmpenească de la Bogomir am lăsat-o la urmă, dar sunt convinsă că în curând va fi un punct de referință important pe agenda comunei. Anul trecut, în 06.09.2014 a avut loc prima ediție a acestei serbări câmpenești cu scop umanitar pentru promovarea tradițiilor în rândul tinerilor.
O mână de tineri inimoși din comună, în frunte cu Marian Tripon, a organizat acest eveniment care a fost un real succes ținând cont ca s-a desfășurat în cătunul Bogomir, la 6.5 km de la drumul principal, având o participare de peste 700 de persoane, adunându-se peste 5000 lei, care vor fi folosiți pentru dotarea grădiniței și a școlilor.
Sincere felicitări și toată admirația pentru acești tineri inimoși care au demonstrat încă o dată că acolo unde există inițiative și vointă, se poate!
O dovadă în plus a celor spuse mai devreme e și înființarea Asociației GAL (grup de acțiune locală “Poarta Transilvaniei”), o organizație nonguvernamentală care reunește comunele Almașu, Bulz, Ciucea,Cizer, Fildu de Jos, Negreni și Sig, având ca scop modernizarea exploatațiilor agricole, sprijinirea fermelor, crearea și dezvoltarea microîntreprinderilor, încurajarea activităților turistice, renovarea satelor și punerea în valoare a moștenirii rurale, implementarea proiectelor de colaborare, furnizarea de servicii de consultanță pentru agricultor, creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere.
Cei cărora am reușit să le stârnim interesul pentru această zonă, le amintim că pot ajunge aici fie cu trenul (gara Lacu Crișului sau halta Negreni), fie folosind serviciul microbuze de pe ruta Cluj – Oradea.
Printre personajele carismatice ale comunei îl putem aminti pe badea Dejeu Mihai, născut în cătunul Bogomir, zugrav, tâmplar, zidar, care a ”furat” meserie de la tatăl său, mare meșter în producerea războaielor de țesut. Mama dânsului a cusut o viață întreagă zadii pentru costumele populare.
Ne-a așteptat îmbrăcat în costumul popular specific zonei și ne-a făcut o demonstrație de lucru cu unelte specifice: a cosit cu coasa de munte, care are două mânere, spre deosebire de cea de la șes, a rindeluit scândura cu rindeaua cu model (orice muzeu etnografic ar tânji dupa ea), a tăiat bușteni cu “plancacea” – secure lată, specifică taiatului bârnelor.
Sigur că nu am plecat de la casa dânsului fără să “fim omeniți” cum se cuvine, așa că lângă o țuică de pere și un bogracs (pregătit de o doamnă venită în vizită), am mai apucat să ne notăm că locuitorii de aici au carnete de moți deoarece locuiesc într-o zonă defavorizată, (ceea ce le conferă o serie de facilități la trasportul lemnului pe CFR, sau la plata impozitului pe teren). Meseriile specifice sunt dulgher, zidar, cioplitor în lemn.
Tot de la dânsul am aflat câteva nume de familie din sat: But, Criste, Tripon, Avram, dar și o seamă de porecle simpatice:
– de-a Nuțu Mihai a Birăului
– de-a Holanului
– de-a Nuterului din Bogomir
– de-a Petrii Onuțului
În cătunul Osoiele am vizitat casa familiei Vasile Cristea ( Licuța Daiciului), care ne-a declarat mândru că e născut în aceeași zi și an cu Michael Jackson. Este o familie extrem de primitoare, unde trei generații (bunici, copii, nepoți ) duc tradiția mai departe. Livada îngrijită ne îmbia cu merele pârguite și am plecat cu plasa plină de acolo. Crescătoria de fazani, păuni și porumbei ne-a încântat de-a dreptul.
În zonă am pozat o casă veche și grajdul aferent, ocazie cu care am aflat de un alt proiect al tinerilor întreprinzatori din comună – vor să adune aceste case care acum sunt răsfirate și abndonate pe un singur deal și să le recondiționeze într-un muzeu al satului.
Seara ne dădea deja târcoale, așa că am mai facut câteva poze peisajului mirific, care ne-a umplut întreaga zi inima de frumos și sufletul de liniște, apoi ne-am întors la casuța noastră.
Duminică a fost o nouă zi însorită, plină de oameni frumoși și de gazde primitoare. La biserică, la sfârșitul slujbei, am fotografiat grupul de femei gătite în costumele populare specifice zonei. Tanti Maria But („a Mecanicului”) a fost extrem de încântată să ne descrie costumul pe care-l purta, vechi de mai bine de 100 de ani și care cuprindea:
– slăcelul (ia) împodobit cu ață de culoare albastră și neagră, lacreul (vesta), poalele (din pânză țesută la război), zadia, chișchineul (baticul) și cizmele negre.
Ce ne-a placut mult e că și copiii poartă cu mândrie costumele populare.
Și, apoi, din nou la hoinărit, caci voluntarului îi șade bine la drum!, am pornit-o voinicește alături de ghidul nostru, Marian.
Comuna e străbătută de apele Crișului Repede, ale Gherminului, Neportocului, Văii caselor și Văii Negrii. Dacă doriți panorame care să vă taie rasuflarea, încercați o drumeție pe dealul Paltiniș, la Măgura-Piatra Craiului sau la Caprafoi Ponor și nu veți regreta.
Cel care ne-a povestit despre obiceiurile locului a fost badea Tripon Andrei, (Indriutu Florii), fost angajat ani buni la CFR, stația Poieni, apoi revenit pe meleagurile natale. Mândru, a îmbrăcat costumul popular tradițional pe care ni l-a și descris, compus din: cămașa din pânză de cânepă, tisau (brâu din piele), suman din lână cu ciucuri din postav, pantaloni din pânză, șosete de lână și opinci din gumă.
Nu am ratat poza cu dânsul lângă casa strămoșească, apoi ne-am așezat la taclale și așa am aflat o mulțime de lucruri interesante despre obiceiurile de altadată din sat. În 15 noiembrie se organiza haba, de fiecare dată la altă casă. În zilele de luni, miercuri și joi fetele și femeile din sat își duceau lucru de mână, croșetau sfetere, ciorapi, cipcă sau coseau sumane pentru colindători. Lor li se alăturau feciorii și cu toții repetau cu acest prilej colindele. “Stelarii” (grup de 7 copii până-n 14 ani ) participau și ei la aceste repetiții. În perioada aceasta în fiecare sâmbătă se organiza joc în sat.
Cântecul cântat cu acest prilej suna astfel:
“ În cea verde grădiniță
Frumos doarme –o copiliță
Cu părul lăsat pe-o țâță
Cât pe-o țâță, cât pe spate
Inimioara-n mine bate
Trece-un voinicel în grabă
O trezește și o-ntreabă:
A cui ești matale dragă?
A lui neica cui mă-ntreabă
Fată ești ori măritată?
Ori zână din cer picată?
Nu-s fată, nici măritată
Nici zână din cer picată
Eu sunt floarea florilor
Drăguța feciorilor
Eu sunt floarea de pe mare
Cine mă iubește moare
Că m-a iubit un băiat
De tri ori a leșinat
Iubește-mă dumneata să vezi
Muri-ii ori ba ?”
Claca era o altă activitate care se organiza de către femeia cea mai săracă din sat. Ea le împărțea lâna la fete, care trebuiau să o spele, s-o scarmene, s-o ducă la dreve, la vâltoare la Bologa, apoi s-o toarcă și să facă gheme. Ca fetele sa aibă spor la treabă, gazda le tocmea muzicanți, așa că atmosfera era foarte veselă.
De Crăciun porneau la colindat două-trei cete de colindători care aveau în repertoriu trei colinde: ,,Scoală gazdă”; „Fata dalbă” și „Sus plugari”. La fiecare casă se colinda diferit: unde erau femei – “Fata dalba”, unde erau feciori, celelalte două. Colindătorii jucau toate femeile din casă, indiferent de vârstă, iar la cererea gazdei băieții jucau „Călușerul” sau „Bătuta”, fiecare cuprinzând douăsprezece figuri.
Jocurile tradiționale erau: învârtita, învârtita încet cu piedică, învârtita iute cu pasul doi, luncanul, ceardașul, roata în grup, roata (numai băieții), trandafirul (numai fetele). De Anul Nou copiii umblau în sat la urat cu Plugușorul.
De pe o hârtie îngălbenită de vreme, dar ținută la loc de cinste, am transcris cu mare drag acele versuri care se strigau când se juca roata:
Foaie verde trei scaieți
Hai la roată măi băieți
Care vreți, care puteți
Care nu, mai rămâneți
Foaie verde de dohan
N-am jucat roata de-un an
Dar acu de-o săptămână
Apucai roata la mână
Foaie verde lobodă
Bateți feciori tropota
Foaie verde de dublete
Luați-vă feciorii fete
Care fecior n-are fată
Puie-l dracu pe-o lopată
Ca io fata mi-am luat
De lopată am scăpat
Foaie verde baraboi
Să le strângem către noi
Foaie verde de dohan
Joacă fata de magan
Am mai fi ramas mult și bine să ascultăm, dar mai aveam de vizitat și alte locuri, persoane, așa că am mulțumit încă o dată pentru clipele minunate petrecute împreună, plecând, nu înainte însă de a fi omeniți cu bucate și băutură de mama gazdei.
În periplul nostru pe meleagurile Negreniului alături de neobositul ghid Marian Tripon am mai vizitat și alte familii, care erau la munca câmpului, culegeau cartofii, strângeau fânul sau fructele. Ne-am fi oprit la fiecare în parte, dar timpul ne presa, așadar, am promis că vom reveni pe aceste locuri cât de curând ….
Un popas am mai făcut, totuși, la decanul de vârstă al satului, Mihancea Teodor, (Toderea lui Seres), care ne-a descrețit frunțile când ne-a mărturisit că “nu mai urca așa des la vecinul din deal că-l supărau un pic genunchii“: are doar 95 de ani! Ne-a povestit amintiri de pe front (vorba aceea “cine nu are bătrâni, să-i cumpere “!). Nu-l ocoliți dacă pașii vă duc pe aceste meleaguri!
Ceea ce ne-a deconectat complet de hărmălaia și agitația orașului, încărcându-ne la maxim bateriile a fost “liniștea”. Am văzut atâtea și atâtea locuri (poienițe, crânguri, cursuri de ape) în care am putut sta liniștiți, am reluat legătura cu natura – cu susurul apei, foșnetul frunzelor, ciripitul păsărelelor și ne-am bucurat de cât de darnică a fost natura cu aceste locuri.
Și, înainte de a părăsi aceste locuri minunate, am mai făcut o plimbare agale, de-a lungul satului….
P.s. Și dacă cuvintele au fost prea sărace în a descrie frumusetea peisajului în care timp de 2 zile “am ascultat LINIȘTEA”…vă lăsăm să savurați aceste peisaje:
