Întoarcere în timp: Împrejurimile Clujului sub domnia „dinozaurilor de mare”

de |

Întoarcere în timp: Împrejurimile Clujului sub domnia „dinozaurilor de mare”

Cum arăta Clujul acum 70 de milioane de ani, prin ce evolutie a trecut până să ajungă să arate cum este astăzi? Cluj.com reia seria articolelor care propune cititorilor o reîntoarcere cu milioane de ani în urmă, cu ajutorul cercetătorului Liana Săsăran de la Muzeul de Paleontologie si Stratigrafie din cadrul Universitătii „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca. Astăzi scara timpului se opreste în Cretacicul superior.

Cu siguranţă că am auzit cu toţii cel puţin o dată de marea barieră de corali, sau de recifii de corali, şi am fost încântaţi de lumea exotică, viu colorată, a recifului. Şi cine nu şi-a dorit vreodată sa vadă lumea exotică a unui recif de corali?

Puţină lume ştie însă că, acum 65 de milioane de ani în urmă, în vecinătatea orasului Cluj-Napoca, a existat o lume la fel de spectaculoasă precum cea a recifilor de corali. Mai precis, pe marginea nord-estică a Munţilor Gilău în zona colinară ce face tranziţia către Bazinul Transilvaniei, se păstrează mărturii ale unor edificii calcaroase, adevăraţi recifi construiţi cu 65 de milioane de ani în urmă.

colorful_nature_coral_reef

Pentru a întelege contextul în care aceste edificii calcaroase au luat nastere trebuie precizat faptul că în timpul Cretacicului superior vaste suprafeţe ale continentului euro-asiatic (Franţa, Spania, Italia, Croaţia, Serbia, România, Turcia, Grecia) erau acoperite de o mare, marea Tethysului. Apele acestei mări pătrundeau sub forma unor golfuleţe cu apă caldă, puţin adâncă, până pe bordura masivului cristalin al Gilăului, începând din zona localităţii Băişoara spre nord-vest peste Valea Hăşdate, Săvădisla, Gilău până la nord de Valea Căpuşului. Această mare era populată de vieţuitoare marine cu nume cel puţin ciudate pentru necunoscători: rudiştii.

Denumiţi şi „dinozaurii mărilor” datorită dimensiunilor impresionante la care puteau ajunge, rudiştii sunt de fapt nişte scoici cu două valve unite direct printr-o balama (ţâţână). Aceste scoici trăiau fixate pe fundul mării având o valvă de formă conică sau cilindrică alungită şi ataşată de substrat. A doua valvă este mai mică şi mai subţire, acoperind ca un capac valva ataşată. Dimensiunea cochiliilor variază de la 2 cm până la 1 m lungime, iar diametrul valvelor ajungea uneori la 60 de cm. Rudiştii cu valvele conice sau cilindrice trăiau grupaţi în colonii mari, uneori formate din sute de indivizi, lipind şi sudând pereţii valvelor lungi unele lângă altele, astfel încât construiau adevărate edificii calcaroase, asemănătoare cu recifii de corali din zilele noastre.

Întoarcere în timp: Împrejurimile Clujului sub domnia „dinozaurilor de mare”

Rudiştii nu erau însă singurele organisme care populau apele puţin adânci şi calde ale Tethysului. Numeroase alte grupe de organisme marine trăiau în asociaţie cu ei. Unele, cum ar fi algele roşii, cianobacteriile, spongierii calcaroşi, coralii, participau şi ele la edificarea bioconstrucţiei. Altele, ca algele verzi, foraminiferele bentice, briozoarele, bivalvele, gastropodele, echinodermele se dezvoltau în vecinătatea populaţiilor de rudişti. Organismele perforante ca spongierii sau anelidele, asigurau distrugerea cochiliilor moarte. Astfel se constituia o comunitate de viaţă în echilibru dinamic cu mediul şi unde fiecare grupă ocupa o nişă ecologică particulară.

Caribbean-Coral-Reef

Fosile ale recifilor cu rudisti, în statia de metrou Politehnica din Bucureşti

Mărturii ale vechilor recifi cu rudişti există încă în zona de confluenţă a Someşului Cald cu Someşul Rece, sau în Dealul Ursoii, pe creasta din stânga văii Finişelul Mic, pe locul unor foste cariere de calcar. Calcarele bioconstruite de rudişti care s-au depus în timpul Cretacicului superior păstrează imaginea oceanului din acele vremuri, un adevărat „ocean pietrificat” ce poate fi admirat bucată cu bucată, în staţia de metrou Politehnica din Bucureşti.

cariera Savadisla CRETACIC

Această staţie a fost pavată cu plăci de calcare lustruite, exploatate în cariera din localitatea Săvădisla. Culoarea roşie a plăcilor contrastează plăcut cu alb-rozaliul resturilor fosile prinse ca într-o capcană a timpului în calcarele cretacice pentru a ne readuce mereu aminte de trecut, în prezent.

Seria articolelor care vor aduce la lumină curiozități mai putin cunoscute, de acum zeci de milioane de ani, privind Clujul și împrejurimile sale va continua. În același timp, Cluj.com lansează o provocare pentru cititorii săi, de a-și imagina cum va arăta Clujul, în viitor, peste 90 de milioane de ani.

Cretacic placa calcar lustruit

Articol scris de cercetător Liana Săsăran

Articol editat de Tia Sîrca, redactor Cluj.com


Comentarii